ICCJ. Decizia nr. 4194/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 704 din 14 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Bacău, contestatoarea O.E. a solicitat modificarea dispoziției nr. 2976 din 16 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bacău, în sensul majorării suprafeței de teren ce i-a fost restituită cu 35,88 mp și stabilirea corectă a vecinătăților terenului.
Prin sentința civilă nr. 707 din 9 septembrie 2004 Tribunalul Bacău a admis în parte contestația formulată și a dispus rectificarea art. 1 din dispoziția atacată, stabilind că suprafața de teren ce se restituie contestatoarei este de 315,88 mp (în loc de 283 mp), cu laturile și vecinătățile indicate în dispozitiv, determinate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că autorul contestatoarei a deținut o suprafață de 516 mp, teren ce a fost naționalizat, din care suprafața de 227 mp a fost inclusă în Hotărârea Consiliului local Bacău nr. 18/2000, prin care s-a efectuat un schimb de teren, hotărâre ce a fost însă anulată în partea privitoare la acest teren.
Prin dispoziția atacată s-a considerat posibilă restituirea doar a suprafeței de 283 mp teren situat în str. R.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a reținut însă, că suprafața de teren liberă, a cărei restituire în natură este posibilă, e de 315,88 mp, sens în care a admis contestația și a modificat dispoziția Primarului.
împotriva sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Bacău care a formulat critici sub aspectul individualizării suprafeței de teren restituite în plus, arătând că aceasta este de fapt trotuar, nu a aparținut proprietății reclamantei și nu poate fi restituită în natură; de asemenea, s-a susținut că prin decizia civilă nr. 209/2003 a Curții de Apel Bacău s-a stabilit irevocabil că între fosta proprietate a lui O.E. și str. R. se află o fâșie de teren de cca 7,2 mp ce nu a aparținut contestatoarei, cu numitei O.E.
Prin decizia civilă nr. 25 din 17 ianuarie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat.
în considerentele deciziei s-a stabilit că suprafața totală de teren ce a aparținut numitei G.S., autoarea contestatoarei, a fost de 516 mp, aceasta fiind naționalizată prin Decretul nr. 92/1950. Ulterior, parte din acest teren, respectiv, 227 mp, a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local Bacău, potrivit căreia s-a realizat un schimb de terenuri cu numita O.E.
Cum această hotărâre a fost anulată, urmare a demersului contestatoarei, și cum din măsurătorile efectuate în teren a rezultat că suprafața de teren liberă este de 315,88 mp, s-a concluzionat că în mod corect prima instanță a admis în parte contestația și a dispus modificarea dispoziției atacate.
Decizia menționată a fost atacată cu recurs de către Primarul Municipiului Bacău, care a invocat critici de nelegalitate cu privire la întinderea dreptului de proprietate al intimatei-contestatoare.
în acest sens, s-a arătat că intimatei i-a fost restituită o suprafață de teren mai mare decât cea pe care a avut-o autoarea acesteia, respectiv, o fășie de cca 7,2 mp, care este situată între fosta proprietate și trotuarul străzii Războieni.
în realitate, acest teren aparține numitei O.E., aspect ce rezultă din împrejurarea că, potrivit deciziei Curții de Apel Bacău, anularea schimbului de terenuri (între Consiliul local și O.E.) s-a realizat doar pentru o suprafață de 227 mp.
în același sens s-a făcut trimitere la schița anexă a dispoziției contestate, la concluziile raportului de expertiză și la încheierea de întabulare a dreptului de proprietate pe numele lui O.E.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. S-a arătat în apărare că, deși recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost indicat nici un motiv de nelegalitate, ci doar s-a criticat soluția sub aspectul aprecierii probelor. Din acest punct de vedere soluția este însă corectă, deoarece Primăria a dispus restituirea unei suprafețe mai mici decât cea care a aparținut autoarei intimatei, în plus schimbând vecinii și introducând pe latura de vest pe numita O.E., cu o fâșie de teren de 7,2 mp interpusă între proprietatea intimatei și trotuar.
Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele:
- Criticile formulate vizează nelegalitatea restituirii unor suprafețe de teren, cu privire la care recurentul susține în mod eronat că nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei contestatoarei.
Astfel cum au stabilit instanțele fondului, numita G.S. (pe care contestatoarea a moștenit-o testamentar) a avut în proprietate o suprafață de 516 mp teren situat în str. R. (fost nr. 13), ce i-a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Contrar susținerilor recurentului, concluziile raportului de expertiză au fost corect reținute, în sensul că terenul liber (din cel de 516 mp ce a aparținut autoarei intimatei) este de 318,88 mp (fila 69 fond).
Tot astfel, decizia civilă nr. 2004/2003 a Curții de Apel Bacău, ce a finalizat o judecată anterioară a părților privind nulitatea schimbului de terenuri (realizat de Consiliul local cu parte din terenul preluat de la autoarea intimatei) nu poate conduce la consecințe în sensul arătat de recurent.
împrejurarea că prin hotărârea menționată s-a dispus anularea în parte a schimbului, doar pentru suprafața de 227 mp, nu înseamnă, astfel cum se susține, că diferența ar aparține altei persoane.
Potrivit considerentelor hotărârii, care, sprijinind soluția din dispozitiv, dobândesc deopotrivă putere de lucru judecat, terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb se identifică parțial cu terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1936 (titlul de proprietate al autoarei intimatei), suprafața care se suprapune fiind de 227 mp.
Așadar, motivul nulității parțiale nu l-a constituit o altă întindere a dreptului de proprietate, ci faptul că obiectul acestui contract îl reprezenta numai în parte, bunul contestatoarei.
în ce privește înscrierea dreptului de proprietate pe o porțiune de teren de 95,8 mp, conform încheierii de întabulare din 17 ianuarie 2005, pe numele altei persoane (O.E.) în timp ce procesul asupra proprietății imobilului era în desfășurare, aceasta nu înseamnă prin ea însăși, lipsirea de eficiență a dreptului de proprietate al intimatei. Potrivit art. 351alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
în consecință, reținându-se că intimata-contestatoare a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra unei suprafețe de teren de 516 mp situată în str. R. nr. 21 A, din care 315,88 mp este liber, s-a procedat în mod corect la restituirea în natură a acesteia.
Principiul care stă la baza Legii nr. 10/2001, ca lege de reparație pentru situația imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, este acela al restituirii lor în natură [(art. 1,art. 7 alin. (1)], reparația prin echivalent fiind subsidiară.
Rezultă că instanțele nu au încălcat nici o dispoziție legală în soluționarea cauzei ci dimpotrivă, au făcut o aplicare corectă a prevederilor legale în materie.
Pentru considerentele arătate, motivul de nelegalitate invocat cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat, recursul a fost respins în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4264/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4192/2006. Civil → |
|---|
