ICCJ. Decizia nr. 4264/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 23 decembrie 2003, reclamanta A.K. prin mandatar S.Ș. a contestat dispoziția nr. 757 din 28 august 2003 emisă de Primăria orașului Luduș prin care i s-a respins notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în Luduș.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri civile de minimum 1.500.000.0000 lei în contul imobilului naționalizat.
Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 848 din 31 octombrie 2003 a respins contestația formulată în contradictoriu cu Primăria Luduș prin reprezentant legal, primarul și Prefectura județului Mureș prin reprezentantul legal.
în motivarea acestei soluții instanța a reținut că deși reclamanta a fost invitată de Primărie să depună o serie de acte în dovedirea dreptului pretins, aceasta nu s-a conformat din 17 decembrie 2001-până la 1 iulie 2003, și, ca urmare, la 28 august 2003 în mod corect s-a respins notificarea pentru lipsa actelor.
Instanța a mai constatat că nu poate soluționa petitul privind plata despăgubirilor pe de o parte pentru că există o procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001 care nu a fost încă finalizată iar pe de altă parte pentru că Legea nr. 10/2001 nu prevede competența instanțelor în stabilirea și acordarea de despăgubiri bănești.
în concluzie instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația.
Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 597/A din 1 iulie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei. S-a reținut în motivarea acestei hotărâri că notificarea reclamantei a fost respinsă pentru că aceasta nu a depus acte doveditoare pentru calitatea de moștenitor și pentru dreptul de proprietate. S-a mai reținut că reclamanta a notificat și Prefectura dar că nu s-a emis încă o dispoziție și că există o procedură specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 în art. 36-40, notificările pentru despăgubiri urmând a fi centralizate de Ministerul Finanțelor Publice și că nu s-a constituit încă Comisia interministerială de stabilire a acestor despăgubiri. S-a considerat corectă soluția instanței de care a constatat că nu este competentă să judece asemenea pretenții.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat în termen recurs în temeiul art. 304 pct. 9 deoarece nu a fost corect aplicată Legea nr. 10/2001, în prevederile acesteia prevăzute de art. 37-40 și pentru că s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ.
în esență s-a criticat soluția instanței care a judecat cauza fără să administreze probe (expertiză pentru identificarea și evaluarea imobilului) și greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 când s-a considerat prematură acțiunea deși art. 40 din această lege nu exclude competența instanțelor de judecată în judecarea cauzelor sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată, persoana nemulțumită de dispoziția de respingere a notificării are deschisă calea acțiunii în justiție la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau al entității investite cu soluționarea notificării.
Ca urmare acțiunea reclamantei sub forma contestației împotriva dispoziției nr. 757 din 28 august 2003 a Primarului orașului Luduș, este admisibilă.
Admisibilă este și acțiunea îndreptată împotriva Prefecturii județului Mureș sesizată cu notificarea nr. 346 din 13 februarie 2002 și care, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, era obligată să se pronunțe asupra acesteia în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare.
Interpretarea instanțelor în sensul că acțiunea este prematură este greșită de vreme ce motivul acțiunii îl reprezintă chiar omisiunea acestei pârâte de a rezolva notificarea pe o perioadă ce a depășit cu mult termenul prevăzut de lege. Pe lângă încălcarea dispoziției legale exprese, se constată că omisiunea nejustificată a entității sesizate de a se pronunța asupra notificării, echivalează cu un refuz de soluționare, care este, potrivit legii cenzurabil de instanțele de judecată investite de legiuitor cu controlul judiciar al soluționării cererilor de restituire formulate în temeiul Legii nr. 10/200.
Deși aprecierea instanței de fond susținută și de instanța de apel în legătură cu acțiunea este în sensul că aceasta este inadmisibilă, cât privește dispoziția nr. 757 din 28 august 2003 emisă de Primarul orașului Luduș, se face și o sumară apreciere pe fondul acesteia, considerându-se că în mod corect s-a respins notificarea față de nedepunerea actelor doveditoare la care petiționara a fost invitată printr-o scrisoare din 17 decembrie 2001.
Această abordare este neprocedurală deoarece rezolvarea acțiunii a fost făcută pe cale de excepție a cărei natură dirimantă exclude o analiză în fond a cauzei. La concluzia pe fond instanța ajunge fără să administreze probe, situație care de asemenea ignoră regulile procedurale.
Constatând că acțiunea este admisibilă sub cele două notificări formulate de reclamantă către pârâți, s-a admis recursul constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost modificată decizia curții de apel în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 848/2003 a Tribunalului Mureș care a fost desființată.
Cauza a fost trimisă spre judecarea în fond la același Tribunal.
Cu această ocazie instanța de trimitere va examina modul de soluționare a notificării de către Primarul orașului Luduș în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se extinde posibilitatea de depunere a actelor justificative până la data soluționării notificării.
Prevederile referitoare la soluționarea notificărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 vor trebui analizate din perspectiva caracterului preponderent reparator al legii care se degajă din întreaga economie a textului și în raport de toate elementele impuse de caracteristicile unei acțiuni în revendicare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4194/2006. Civil → |
|---|
