ICCJ. Decizia nr. 4230/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4230
Dosar nr. 23716/1/2006
Nr. vechi 7042/2006
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, la data de 22 noiembrie 2002, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta L.Z., a chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului Galaţi şi L. (fostă T.)V. pentru a constata nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 14 din 23 aprilie 2002 prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură pârâtei L.V. imobilul situat în Galaţi.
Se arată în motivarea acţiunii că imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 204/1975 urmată apoi de încheierea unui contract de închiriere în favoarea reclamantei.
Dispoziţia de restituire în natură, este nulă absolut, pentru că pârâta a primit despăgubiri la momentul la care a fost preluat apartamentul, i-au fost acordate despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 şi, mai mult, este exceptată de la beneficiul Legii nr. 10/2001, în baza art. 5.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 23 aprilie 2003 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reţinând că preluarea imobilului nu a fost urmată de acordarea unei despăgubiri, iar despăgubirile acordate în baza Legii nr. 112/1995 nu au fost încasate de pârâtă.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 156 din 22 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta L.Z. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi, în esenţă, pentru aceleaşi considerente.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta considerând că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât în cauză, Legea nr. 10/2001 este inaplicabilă, imobilul a fost preluat de stat cu just titlu, cu plata de despăgubiri, situaţie în care Legea nr. 10/2001 a fost greşit aplicată.
Se mai susţine, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare prin care este dovedit faptul că statul a acordat despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
Reclamanta este terţ faţă de raportul juridic legat pe temeiul Legii nr. 10/2001 între unitatea deţinătoare şi persoana îndreptăţită, prin emiterea dispoziţiei de restituire în natură a imobilului.
Dreptul procesual de a ataca, pe acest temei o astfel de dispoziţie, act emis în cadrul procedurii speciale, administrativ prevăzută de Legea nr. 10/2001, ca lege specială de reparaţie, aparţine numai persoanei îndreptăţite, ca parte a acestui raport juridic, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3), (4) din lege.
Mai departe, este de reţinut că, potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) din lege dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia şi are forţă probantă a unui înscris autentic, având deci, odată cu intrarea sa în circuitul civil, caracterele juridice ale unui act juridic civil ce face dovada dreptului de proprietate.
Ca atare, un terţ faţă de raportul juridic menţionat, nu poate ataca, considerându-se nedreptăţit, un astfel de act, în cadrul procedurii speciale, instituite prin Legea nr. 10/2001, care prevede, în ce interesează, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă, la tribunal.
În consecinţă, accesul la justiţie, într-un astfel de cadru procesual, poate fi realizat numai pe calea dreptului comun, aplicabile fiind, ca tare, normele generale de competenţă materială.
De altfel, însăşi reclamantul, în această fază de judecată, a precizat, în mod expres, că a înţeles să formuleze acţiunea de faţă, pe calea dreptului comun.
Aşa fiind şi cum, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., într-o astfel de ipoteză, competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei, urmează a se admite recursul în acest sens, cu trimiterea cauzei spre soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta L.Z. împotriva deciziei nr. 156/A din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 194 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Galaţi şi trimite cauza, spre competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4235/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 41/2006. Civil → |
|---|
