ICCJ. Decizia nr. 4232/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4232
Dosar nr. 22668/2/200.
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă .
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 543 din 18 mai 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta K.S. şi a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra notificării nr. 2587 din 8 iunie 2001 formulată de petentă, iar în caz de neexecutare a acestei obligaţii, pârâta să plătească daune cominatorii în cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 23 alin. (2) din Legea 10/2001, unitatea deţinătoare a imobilului pentru care s-a depus notificarea în sensul restituirii sau acordării de despăgubiri este obligată ca în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată.
Prin Decizia civilă nr. 1573 A din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva hotărârii primei instanţe pe care a desfiinţat-o şi a trimis dosarul la Judecătoria sectorului 5, spre competentă soluţionare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a apreciat că fiind vorba de o obligaţie ,, de a face ", soluţionarea acestei cereri este de competenţa judecătoriei, ca instanţă cu plenitudine de jurisdicţie, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta K.S. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii deoarece dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea 10/2001 prevăd o competenţă specială de soluţionare a litigiilor în baza Legii 10/2001, prevăzând că judecata în fond se face la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Recursul este fondat.
Art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001, republicată menţionează expres obligaţia unităţii deţinătoare de a răspunde în termen de 60 de zile de la data notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Lipsa răspunsului de la deţinătorul imobilului echivalează cu refuzul de a restitui bunul, iar consecinţa juridică pentru persoana îndreptăţită este posibilitatea de a formula în justiţie contestaţie în termen de 30 de zile.
Contestaţia se soluţionează conform art. 24 din Legea 10/2001 de către tribunal, astfel că, în mod corect a fost pronunţată sentinţa fără a se încălca normele de competenţă materială.
În acest context, în mod greşit instanţa de apel a calificat cererea introductivă de instanţă ca fiind o obligaţie de a face, pentru că, în realitate, aceasta are caracterul unei contestaţii, prin care se tinde la rezolvarea favorabilă a notificării.
Cum, instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţie fără a intra în cercetarea fondului, în raport cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta K.S. împotriva deciziei nr. 1573 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 410/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
