ICCJ. Decizia nr. 456/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 456.
Dosar nr. 2904/33/2006
Şedinţa publică de 5 iunie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 13 iulie 2005 reclamanta V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, anularea dispoziţiei nr. 1355 din 31 mai 2005 emisă de pârât, obligarea pârâtului să emită o dispoziţie cuprinzând o ofertă de restituire în echivalent cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înregistrat în C.F. nr. 18710, 46936 şi 46934 Cluj-Napoca, compus din teren şi construcţie demolată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul susmenţionat a fost expropriat prin Decretul nr. 148/1989, pentru cele două apartamente reclamanta şi sora sa primind drept despăgubiri suma de 80.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 12 aprilie 2006 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziţie cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele 2 şi 3 din Cluj-Napoca, la valoarea de 230.000 lei. A fost respinsă cererea privind măsurile reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 190 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, alături de alţi coproprietari, a beneficiat de Ordinul nr. 372 din 21 mai 2001 al Prefectului Cluj, suprafaţa totală atribuită fiind de 691 mp teren în str. C. nr. 5 şi str. M. nr. 95, ceea ce înseamnă că în această suprafaţă este inclus şi o parte din terenul solicitat. Reclamanta nu a contestat emiterea Ordinului nr. 372/2001 dar invocă o suprafaţă de 180 mp teren pentru care ar fi îndreptăţită la măsuri reparatorii. Din menţiunile de C.F. nu rezultă că ar mai exista vreo suprafaţă de teren la care reclamanta ar mai fi îndreptăţită.
Prin dispoziţia emisă de primar, valoarea apartamentului nr. 2 este sub valoarea de circulaţie stabilită de expert, iar pentru apartamentul nr. 3 nu au fost acordate măsuri reparatorii.
Apelurile declarate de ambele părţi împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 442 A din 17 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că notificarea nr. 80 din 17 mai 2001, formulată de reclamantă în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctelor P.M. şi P.M. jr., a fost soluţionată prin două dispoziţii, una de respingere a cererii de restituire în natură a terenului şi a construcţiei expropriate, cealaltă cuprinzând oferta de acordare a unor măsuri reparatorii aferente construcţiei situată în str. C. nr. 5, ap. 2.
A fost supusă controlului de legalitate pe calea acţiunii în acest dosar exclusiv dispoziţia nr. 1355 din 31 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, ale cărei dispoziţii vizează numai construcţia expropriată, nu şi terenul.
Reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru construcţie, atât în nume propriu cât şi în calitate de moştenitor al mamei şi surorii sale, cu care avea în coproprietate apartamentele preluate abuziv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În şedinţa din 13 martie 2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, analizând notificarea nr. 80 din 17 mai 2001, a propus respingerea cererii de restituire în natură a terenului întrucât regimul juridic al acestuia este reglementat prin Legea nr. 1/2000, iar pentru construcţia demolată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ţinându-se cont de despăgubirile încasate la data exproprierii.
S-a propus ca despăgubirile să fie în cuantum de 50.374.660 lei.
Prin întâmpinare s-a invocat nulitatea recursului deoarece din cuprinsul cererii de recurs nu se poate desprinde nicio referire la vreunul din motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia nulităţii recursului, decurgând din neîncadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu este întemeiată. Deşi nu este explicit formulată, critica privitoare la cuantumul măsurilor reparatorii acordate de instanţă poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De vreme ce dezvoltarea motivului de recurs permite încadrarea în sensul arătat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât excepţia de procedură invocată va fi respinsă ca nefondată.
Analizând hotărârea atacată, în raport de critica formulată prin cererea de recurs, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, valoarea construcţiilor expropriate şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
În primă instanţă a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit că valoarea de circulaţie a construcţiei în litigiu este de 230.000 lei. Pârâtul a arătat că nu are obiecţiuni faţă de această evaluare şi nu solicită refacerea raportului de expertiză (fila 144 dosar primă instanţă). În aceste condiţii, hotărârea prin care a fost acordată reclamantei această sumă, ca şi hotărârea instanţei de apel care a păstrat soluţia primei instanţe, sunt legale, reclamanta neputând fi obligată să primească suma propusă de recurent.
Faţă de cele ce preced, critica formulată nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
Cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., va fi respinsă ca nefondată. În condiţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris. Reprezentantul intimatei a fost prezent la dezbaterea recursului, dar împuternicirea avocaţială şi chitanţa de plată a onorariului au fost depuse la dosar în forma transmisă printr-un fax. În aceste condiţii, în aplicarea textului susmenţionat, nu s-a putut ţine seama de înscrisul depus.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondată excepţia privind anularea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 442 A din 17 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, ca nemotivat.
Respinge recursul ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4481/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 456/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
