ICCJ. Decizia nr. 4565/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4565
Dosar nr.4116/44/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Reclamantul G.C.V. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice invocând dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că, deşi a notificat Primăria municipiului Brăila, unitatea deţinătoare a imobilului moştenit de la tatăl său G.V. nu a fost identificată.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 347 din 19 februarie 2002, a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale pasive, hotărâre menţinută de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 82 din 13 noiembrie 2002.
Prin Decizia civilă nr. 6978 din 9 decembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat Decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel cu motivarea că pârâtul are calitate procesuală deoarece organul administrativ nu a identificat unitatea deţinătoare a imobilului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Galaţi, rejudecând pricina după casare, prin Decizia civilă nr. 777 din 19 februarie 2005, a admis apelul contestatorului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe cu motivarea că, faţă de conţinutul deciziei instanţei de recurs, prima instanţă a judecat greşit pe cale de excepţie.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 527 din 26 iunie 2006, a admis acţiunea formulată şi a constatat că valoarea imobilului devenit „Ferma V.G." este de 238.541,56 lei.
În motivarea sentinţei se arată că acţiunea este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din lege şi că, faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea imobilului solicitat a fi retrocedat este cea din raport.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul cu motivarea că, după pronunţarea deciziei de casare, a fost identificată unitatea deţinătoare în persoana SC I. SA şi, ca atare, reclamantul urmează să se judece în contradictoriu cu instituţia ce a efectuat privatizarea.
Prin Decizia civilă nr. 372/A din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, apelul a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că, faţă de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită calitatea procesuală a pârâtului-apelant, astfel încât acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-apelant, criticând Decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel a interpretat eronat noua situaţie de fapt apărută după pronunţarea deciziei de casare, ceea ce a condus la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi încălcarea dispoziţiilor art. 31 şi art. 35 din acelaşi act normativ.
Contestatorul, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului întrucât Decizia pronunţată în apel este în concordanţă cu Decizia instanţei de recurs.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticii formulate instanţa reţine cele ce succed.
Hotărârea instanţei de recurs, conform art. 315 C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţa de trimitere sub două aspecte: asupra modului în care instanţa de recurs a rezolvat problema de drept din speţă, precum şi asupra necesităţii de a se administra anumite probe.
Din textul de lege enunţat rezultă că starea de fapt urmează să fie stabilită de instanţa care rejudecă fondul.
În cauza de faţă, a fost stabilită calitatea procesuală pasivă faţă de situaţia de fapt existentă la momentul pronunţării deciziei din recurs: neidentificarea unităţii deţinătoare a imobilului solicitat a fi retrocedat.
Cum pe parcursul procesului a fost identificată unitatea deţinătoare ca fiind SC I. SA, situaţia de fapt ce a condus la dezlegarea problemei de drept, calitatea procesuală a pârâtului, s-a modificat.
Drept urmare, aplicarea scolastică a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a condus la încălcarea legii, în sensul că Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală doar în situaţia în care unitatea deţinătoare nu este identificată.
Aplicarea corectă a legii faţă de această situaţie fapt ivită după casare nu înseamnă încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cât timp cu privire la problemele de fapt instanţa îşi păstrează dreptul de apreciere.
În concluzie, reţinând o nouă situaţie de fapt, dezlegarea în drept dată de instanţa de recurs devine caducă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis.
Reţinând că dezlegarea în fond a pricinii s-a făcut prin raportare la un alt text de lege decât cel incident în cauză, fără stabilirea calităţilor procesuale corect indicate chiar de reclamant cu ocazia rejudecării la prima instanţă (fila 16 dosar nr. 4713/2005) şi că, de fapt, cauza nu a fost soluţionată în fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Decizia pronunţată în apel va fi casată.
Pentru aceleaşi considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa va fi desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe, Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Brăila, actualmente Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 372/A din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi, în fond, admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 527 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4943/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4453/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
