ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 463
Dosar nr. 3402/36/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 martie 2005 reclamanta L.M. a formulat contestaţie la executarea pornită în dosarul de executare nr. 245/2004 al Judecătoriei Constanţa în baza procesului-verbal de distribuire a sumei de 250.000.000 lei întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc G.I.
Cererea s-a formulat în contradictoriu cu C.C., A.V.A.S. şi Consiliul local Constanţa.
Judecătoria Constanţa prin sentinţa civilă nr. 7459 din 19 august 2005 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Judecătoria Mangalia prin sentinţa civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 şi-a declinat la rândul ei competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 modificat prin art. 1919 din Legea nr. 409/2001.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 190 din 7 martie 2006 a admis recursul declarat de reclamantă şi a modificat în parte sentinţa civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 a Judecătoriei Mangalia în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1/C din 25 ianuarie 2002 soluţionând contestaţia la executare, a admis-o şi a constatat nulitatea contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 20307 din 15 mai 1995 la notariatul de Stat Constanţa şi transcris în registrul imobiliar sub nr. 1820 din 15 mai 1995.
S-a dispus anularea parţială a procesului-verbal nr. 29504.190705.1000 din 19 iulie 2005 emis în dosarul de executare nr.295/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. prin redistribuirea sumei de 25.000 lei în cuantum de 200 lei către Biroul Executorului Judecătoresc G.G.I.; 710 lei către Consiliul local Constanţa; 1812,71 lei creanţă şi 1217,45 lei debit către L.M.
Această sentinţă a fost îndreptată în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea petentei L.M. în sensul că onorariul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. este de 2000 Ron şi nu 200 Ron, cum s-a trecut în dispozitivul sentinţei civile nr. 1/C din 25 ianuarie 2007.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către A.V.A.S. în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
S-a criticat soluţia instanţei care nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 7207 C. proc. civ. şi nu a observat natura comercială a cauzei izvorând din aplicarea prevederilor OUG nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
S-a arătat că obiectul dedus judecăţii se referă la constatarea nulităţii contractului de garanţie imobiliară autentificat şi transcris în Registrul imobilelor încheiat între C.C. şi B.R.C.E.-B. S.A., ipotecă constituită pentru garantarea creditului acordat SC U. SRL.
Acţiunea s-a formulat în contradictoriu cu A.V.A.S. în calitate de cesionar al creanţei pe care banca sus amintită a avut-o asupra debitului, societate comercială al cărei administrator şi acţionar era C.C.
S-a arătat că potrivit art. 32 din Ordonanţa nr. 2/2001 cu excepţia plângerilor la contravenţie aplicate conform art. 76 din OUG nr. 51/1998, toate celelalte cauze ce izvorăsc din acest din urmă act normativ sunt de natură comercială, ele privind acte sau fapte juridice în legătură cu încheierea, executarea sau cesiunea creanţelor bancare.
S-a mai invocat că a fost încălcat dreptul de apărare al recurentei faţă de împrejurarea că în toate citaţiile ce s-au transmis la fond către A.V.A.S. este menţionat drept obiect al procesului conflict de competenţă, încălcându-se în acest mod dispoziţiile art. 85 şi urm. C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate se constată că aceasta este nelegală şi netemeinică, astfel că recursul va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Secţia civilă a Curţii de Apel Constanţa şi-a depăşit competenţele, soluţionând cauza dedusă judecăţii, care, potrivit obiectului ei este o cauză de natură comercială şi nu civilă.
În acest sens se reţine că litigiul cu care instanţele au fost investite contestaţia la executare formulată de reclamanta L.M. vizează anularea unui contract de garanţie imobiliară încheiat de fostul ei soţ, C.C. cu B. SA Constanţa.
Acest contract de garanţie încheiat între C.C. în calitate de administrator şi acţionar al S.C. U. SRL şi B.R.C.E. B. S.A. pentru creditul acordat unei societăţi comerciale este de natură comercială în înţelesul pe care Codul comercial, în art. 3 pct. 11 îl dă, ca fapt de comerţ, operaţiilor bancare.
Ca urmare contestaţia la executarea pornită de petentă prin care aceasta a solicitat anularea contractului de garanţie ipotecară mai sus amintit în contradictoriu cu A.V.A.S. în baza dispoziţiilor OUG nr. 51/1958 are la rândul ei natură comercială.
Actele încheiate în realizarea şi garantarea creditelor bancare sunt acte de comerţ, iar examinarea valabilităţii unor asemenea acte este dată în competenţa instanţelor comerciale.
Potrivit art. 3 C. proc. civ. nu se instituie în mod general o competenţă comercială în favoarea curţilor de apel. Dar potrivit art. 3 pct. 4 curtea de apel judecă în orice alte materii date prin lege de competenţa lor.
Competenţa în primă instanţă a curţii de apel este dată de OUG nr. 51/1998, iar natura comercială a cauzei direcţionează potrivit competenţei speciale pe secţii, soluţionarea cauzei la secţia comercială a curţii.
Constatând că în cauză s-a pronunţat secţia civilă a curţii de apel cu încălcarea dispoziţiilor de specializare a secţiilor, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, printr-o greşită interpretare a legii s-a pronunţat o hotărâre nelegală de o instanţă necompetentă. Văzând dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., se va casa Decizia atacată, cauza urmând a se trimite spre rejudecare la secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori, familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
