ICCJ. Decizia nr. 402/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.402
Dosar nr. 3277/46/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 5677/civ/2005 A.D. şi A.G. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor nr. 3499 din 20 noiembrie 2005 şi nr. 3503 din 10 noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Piteşti în procedura Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin încheierea pronunţată la data de 28 martie 2006 a luat act de renunţarea contestatorilor la judecata cauzei.
Împotriva acestei încheieri contestatorii au formulat cale de atac pe care au intitulat-o apel.
În şedinţa de judecată din 6 septembrie 2006 curtea de apel a reţinut că, deşi intitulată greşit ca fiind apel, calea de atac formulată împotriva încheierii este recurs, în sensul art. 246 alin. (2) C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 153/A din 6 septembrie 2006 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că obiectul cauzei este Legea nr. 10/2001 care stabileşte o competenţă specială.
Investită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (2) C. proc. civ., renunţarea la judecată se constată prin încheierea dată fără drept de apel.
Ca atare, încheierea din data de 28 martie 2006 prin care Tribunalul Argeş a luat act de renunţarea la judecata cauzei este supusă numai recursului, cum de altfel a reţinut în mod corect şi Curtea de Apel Piteşti.
Această instanţă însă a dispus în mod eronat declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Într-o asemenea situaţie devin incidente dispoziţiile art. 3 pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Curtea de apel nu a fost investită cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în soluţionarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci cu soluţionarea recursului declarat împotriva unei încheieri pronunţate de tribunal în condiţiile art. 246 alin. (2) C. proc. civ., iar instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze acest recurs este curtea de apel.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a dispune declinarea competenţei soluţionării recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, hotărârea de declinare a instanţei supreme valorând în acelaşi timp şi regulator de competenţă, obligatoriu pentru instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină în favoarea Curţii de Apel Piteşti competenţa soluţionării recursului declarat de A.D. şi A.G. împotriva încheierii de şedinţă din 28 martie 2006, dată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. 5677/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 399/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
