ICCJ. Decizia nr. 4896/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4896
Dosar nr. 20333/1/200.
Nr. vechi 7972/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, la data de 12 iunie 2000, sub nr. 6188/2000, reclamantul F.F. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 322 mp situat în Drobeta Turnu-Severin.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 159 din 4 mai 1983, casa a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat.
Instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 4144 din 29 iunie 2000.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 200 din 17 noiembrie 2000 a admis în parte acţiunea, dispunându-se retrocedarea către reclamant a suprafeţei de 236 mp, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 51 din 20 martie 2001 a admis apelul formulat de pârâtul Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin împotriva sentinţei, dispunând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.
Recursul formulat de reclamant împotriva deciziei de apel a fost admis prin Decizia nr. 157 din 23 ianuarie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă. S-au casat ambele hotărâri pronunţate în cauză şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Instanţa supremă a apreciat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a stabili o situaţie de fapt şi de drept corectă, impunând aspecte de verificat cu ocazia judecării cauzei.
Prin Decizia Înaltei Curţi, din perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994, s-a impus ca instanţele să facă verificări sub următoarele aspecte:
- dacă utilitatea publică prevăzută în actul de expropriere a fost realizată potrivit cu planurile de sistematizare atunci întocmite (anul 1983) şi dacă terenul în litigiu este sau nu liber în raport de aceste coordonate;
- să se administreze probatorii pentru verificarea susţinerii reclamantului conform căreia o parte din teren este inclusă în terenul care a fost concesionat pe o perioadă de 50 de ani de Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin SC I. SRL, iar în cazul în care această situaţie este confirmată este prevalent dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul expropriat, faţă de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terţă persoană;
- să se solicite avizele de unităţile care pot administra utilităţile subterane şi să se solicite experţilor tehnici ca, în raport de aceste avize, să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu faptul, dacă şi, în ce măsură, cu referire la terenul în litigiu exproprierea şi-a atins scopul;
- să se verifice dacă s-a făcut sau nu o nouă declaraţie de utilitate publică.
Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia nr. 747 din 15 octombrie 2002 a admis, în parte, acţiunea, obligând pârâţii Consiliul Local al Municipiului Turnu-Severin şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să retrocedeze reclamantului un teren în suprafaţă de 199 mp identificat prin raportul de expertiză.
Făcându-se o analiză a probelor administrate în cauză, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că imobilele expropriate şi care nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, pot fi restituite foştilor proprietari, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Turnu-Severin.
Prin Decretul nr. 159/1983, imobilul a fost expropriat; casa a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit în întregime în scopul pentru care a fost expropriat, o parte din el fiind liber şi neafectat de detalii de sistematizare.
Concluziile raportului de expertiză întocmit de I.C. completate şi cu suplimentul la raportul de expertiză, sunt în sensul că o parte din terenul expropriat nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat şi că nu este afectat de utilităţi subterane.
În acest scop, expertul a solicitat avize scrise de la unităţile care administrează utilităţile subterane, astfel că terenul ce se propune a fi retrocedat nu este afectat de asemenea utilităţi.
Instanţa din oficiu a solicitat pârâtei Primăria Drobeta Turnu-Severin să comunice şi să facă dovada dacă pentru acest teren există o nouă declaraţie de utilitate publică, fapt pe care nu l-a dovedit, deşi s-au acordat mai multe termene în acest sens.
Referitor la împrejurarea că, o parte din terenul reclamantului a fost concesionat pe o perioadă de 50 ani de Primăria Turnu-Severin SC I. SRL, a arătat că acest lucru este irelevant în cauză.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că, bunurile imobile expropriate şi care nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Cum pârâta Primăria Turnu-Severin nu a făcut dovada că a fost utilizat terenul în scopul în care a fost expropriat şi nici nu a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, nu putea legal, concesiona acest teren.
În atare situaţie prevalează dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul faţă de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terţă persoană.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 82 din 18 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu-Severin, apreciindu-se că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză şi aplicare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză, la faptul că imobilul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat şi că nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelantul-pârât Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu-Severin, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Deşi Curtea Supremă a casat hotărârile pronunţate în cauză cu recomandarea de a se cerceta dacă s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, instanţa nu a acceptat şi nu a citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instituţie care deţinea documentaţiile tehnice pentru zona în litigiu.
Faptul că din suprafaţa de 322 mp cât reprezintă imobilul expropriat, o suprafaţă de 199 mp nu este ocupată de construcţii fiind utilizată ca spaţii verzi, nu poate conduce la concluzia că exproprierea nu şi-a atins scopul pentru care a fost realizată.
Terenul face parte din domeniul public al municipiului, conform prevederilor Legii nr. 213/1998.
Faţă de criticile formulate, se susţine o încălcare în cauză a dispoziţiilor art. 35 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin motivele de recurs s-a susţinut şi faptul că imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, respectiv pentru realizarea de blocuri de locuinţe în zona centrală a oraşului şi a dotărilor tehnico-edilitare aferente.
În acelaşi timp recurenta recunoaşte faptul că suprafaţa de 3134 mp a fost atribuită în vederea construirii sediului D.G.F.P.C. şi pentru spaţii verzi în jurul acestuia în anul 1991.
În aceste condiţii, se constată că destinaţia imobilului pentru care s-a dispus exproprierea a fost schimbată, fără ca pentru acest lucru să se prezinte o declaraţie nouă de utilitate publică – aspect reţinut de ambele instanţe pe baza probatoriului administrat în cauză, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia de casare pronunţată anterior în cauză, dispusese prin obiectivele fixate tocmai a se verifica dacă utilitate publică prevăzută în actul de expropriere a fost realizată potrivit planurilor de sistematizare atunci întocmite, respectiv 1983.
Situaţia reţinută de instanţa de apel în sensul că nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică nu a fost contestată de către recurent în cadrul recursului.
Sub acest aspect se invocă numai faptul că deşi instanţa de recurs dispusese să se facă verificări dacă s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, instanţa nu a conceptat şi citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pe lângă faptul că lămurirea acestor aspecte nu implică o asemenea procedură, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a figurat ca parte în cauză încă din faţa primei instanţe.
Pe de altă parte, în condiţiile în care prin raportul de expertiză efectuat în cauză se constată că terenul liber a fost concesionat către SC I. SRL în baza contractului de concesiune nr. 63 din 15 august 1995 pe o perioadă de 50 de ani, devin operante dispoziţiile deciziei de recurs anterioare, în sensul că este prevalent dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul expropriat, faţă de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terţă persoană, văzând şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Faţă de cele reţinute mai sus, nu mai prezintă relevanţă criticile formulate de către recurent în sensul că terenul face parte din domeniul public şi că terenul afectat de detalii de sistematizare nu trebuie înţeles numai terenul ocupat de construcţii, ci şi cel destinat unor lucrări de utilitate publică cum sunt străzi, spaţii verzi, platforme gospodăreşti, reţele de canalizare, etc.
Oricum, terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură (199 mp, individualizat prin raportul de expertiză completat cu suplimentul) a rezultat avându-se în vedere suprafeţele de teren ocupate de trotuare, alee pietonală, instalaţiile subterane şi reţeaua de apă, precum şi o zonă liberă pentru buna exploatare a acestora.
Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ceea ce atrage caracterul nefondat al criticilor formulate, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, făcând aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de modul de soluţionare a recursului, urmează a se dispune admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată în cauză în interesul intimatului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 82 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de C.O. în interesul intimatului-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5057/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 470/2006. Civil → |
|---|
