ICCJ. Decizia nr. 5024/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5024
Dosar nr. 5958/117/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 919 din 25 octombrie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.A.M. şi B.O. împotriva pârâtului primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a fost constatată nulitatea absolută a dispoziţiei de restituire nr. 1925 din 1 iunie 2006 emisă de pârât privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 şi 15 din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. ind. 130373 şi C.F. cd 1395 Cluj; acţiunea a fost respinsă faţă de Municipiul Cluj-Napoca pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivarea hotărârii se arată că prin sentinţa civilă nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 3161 din 20 aprilie 2005, s-a constatat nulitatea absolută a titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român cu titlu de naţionalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950, asupra întregului imobil situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 1395 Cluj-Napoca, nr. top 365, rectificarea înscrisurilor operate în C.F. 1395 Cluj, anularea încheierilor de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 13, 14 şi 15 şi intabularea dreptului de proprietate a reclamanţilor cu titlu de restituire.
S-a emis dispoziţia contestată, deşi statul nu mai era unitatea deţinătoare, deoarece proprietari ai imobilului erau reclamanţii.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei arătate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 43/A din 16 februarie 2007 pentru considerentele ce urmează.
Actul a cărui nulitate s-a invocat, fiind emis de Primarul municipiului Cluj-Napoca în condiţiile Legii nr. 10/2001, acţiunea nu poate fi caracterizată ca una de drept comun, astfel cum au indicat reclamanţii, fiind circumscrisă dispoziţiilor art. 26 din legea specială.
În baza sentinţei reclamanţii şi-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. la 26 iulie 2005, astfel că la data emiterii dispoziţiei nr. 1925, 1 iunie 2006, imobilul ieşise din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, revenind în proprietatea reclamanţilor, neputând face obiectul dispoziţiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce succed.
Decizia a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece punerea în posesie asupra imobilului a fost reglementată ca fiind o procedură subsecventă anulării titlului statului, respectiv a rectificării C.F.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticii formulate şi a probatoriilor administrate, Înalta Curte reţine că recursul se vădeşte a fi nefondat pentru motivele ce urmează.
Apartamentele ce au făcut obiect al notificării nr. 24716/3/452, anterior emiterii dispoziţiei contestate, au reintrat în proprietatea reclamanţilor ca urmare a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 238 din 23 mai 2001, irevocabilă.
Reclamanţii şi-au intabulat dreptul de proprietate, astfel încât înscrierea făcută produce efecte de opozabilitate şi faţă de terţi de la data înregistrării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996, modificată.
La data emiterii dispoziţiei imobilul nu mai făcea obiect al Legii nr. 10/2001, conform art. 1 din lege, deoarece fusese deja restituit.
Dispoziţiile legale invocate de recurent sunt străine cauzei, cât timp restituirea bunului nu a avut loc în temeiul legii de reparaţie, ci în temeiul hotărârii judecătoreşti arătate.
Pentru considerentele arătate, instanţa reţinând că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 43 A din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5021/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5025/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
