ICCJ. Decizia nr. 5087/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5087
Dosar nr. 846/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 594/2004, reclamanta M.A. a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca pentru a se constata preluarea abuzivă, fără titlu valabil, în baza Decretului nr. 111/1951 a imobilului situat în Cluj-Napoca, , compus din două corpuri de clădire, curte şi grădină înscris în C.F. Cluj cu nr. top 12191 în suprafaţă de 1523 mp, pentru a se dispune obligarea primarului la restituirea în natură a imobilului şi rectificarea de C.F. prin reînscrierea dreptului de proprietate de sub B 1, 2.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunicii săi M.M. şi L.A. au cumpărat imobilul menţionat, fiind înscrişi sub B+1 şi 2, însă în 7 aprilie 1960 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român în baza sentinţei civile nr. 1180/1960, ca urmare a aplicării Decretului nr. 111/1951 pe considerentul că imobilul ar fi fost părăsit conform procesului verbal încheiat la 2 decembrie 1959, proprietarii fiind plecaţi în Republica Populară Ungară.
Această preluare este abuzivă întrucât fiica proprietarilor C.A. a locuit în imobil până la mutarea ei în Oradea.
Întrucât, deşi a cerut restituirea în natură a întregului imobil atât în temeiul Legii nr. 112/1995, cât şi în baza Legii nr. 10/2001, nu a primit nici un răspuns, solicită prin această acţiune restituirea în natură a terenului liber şi a construcţiilor care nu au făcut obiectul înstrăinării, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 1, art. 2 lit. d), art. 6, art. 7 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 10/2001 şi art. 46 din Legea nr. 115/1938.
Prin sentinţa civilă nr. 788 din 28 ianuarie 2004 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pe considerentul că valoarea imobilului depăşeşte 1 miliard de lei.
Prin sentinţa civilă nr. 2180 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Statul Român, prin Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca şi în consecinţă: s-a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil a imobilului înscris iniţial în C.F. Cluj, cu nr. top 12191.
S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 12191/2/1 în suprafaţă de 1007 mp, „teren curte, înscris în C.F. Cluj, conform raportului de expertiză întocmit de expert E.D., care face parte integrantă din prezenta sentinţă, după cum urmează.
- parcela cu nr. top 12191/2/1/1, teren în suprafaţă de 178 mp se va reînscrie în favoarea vechiului proprietar, Statul Român;
- parcela cu nr. top 12191/2/1/2, teren în suprafaţă de 829 mp se va reînscrie în favoarea vechiului proprietar, Statul Român.
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a parcelei cu nr. top 12191/2/1/2 în suprafaţă de 829 mp.
S-a dispus instituirea dreptului de servitute asupra parcelei cu nr. top 12191/2/1/1 şi în favoarea parcelei cu nr. top 12191/2/1/2, servitute de trecere pietonală pe accesul existent pentru apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Cluj-Napoca, prelungit cu 7 m.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege şi al dreptului de servitute.
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor nr. 4 şi 5 din imobilul situat în Cluj-Napoca.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege.
S-a dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, în favoarea reclamantei, a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3 din acelaşi imobil, în cuantum de 2.252.862.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, antecesoarea reclamantei C.A. a solicitat restituirea imobilului litigios, cerere ce nu a fost soluţionată de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Reclamanta, în calitate de nepoată de fiică a proprietarilor tabulari, în temeiul Legii nr. 10/2001, a notificat Primarul Municipiului Cluj-Napoca la 6 iulie 2001, în vederea acordării de despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu.
Reclamanta este fiica lui M.A., căsătorită M. şi mai are 2 fraţi C.I. şi S.Z., care au renunţat însă la partea de moştenire după mama lor în favoarea reclamantei, conform unor declaraţii autentice (f. 32-38).
Pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv ap. nr. 1-3, comunicate a fi înstrăinate de către Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca prin adresa nr. 22112/452 din 20 aprilie 2004, nu s-a promovat acţiunea în constatarea nulităţii, motiv pentru care nefiind libere, restituirea în natură este imposibilă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că, reclamantei în calitate de persoană îndreptăţită i se cuvin doar despăgubiri băneşti, potrivit alin. (2).
Pentru evaluarea acestor apartamente, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de evaluare, din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert ing. D.S. rezultând valoarea de 752.344.000 lei pentru ap. nr. 1, 1.347.495 lei pentru ap. nr. 2 şi 3 şi 153.023.000 lei pentru pivniţa aferentă acestor apartamente, în total 2.252.862.000 lei, valoare agreată de ambele părţi.
Din cuprinsul aceluiaşi raport, tribunalul a reţinut că, construcţia este formată din 3 corpuri de clădire, corpul II fiind legat de primul printr-un gard de intrare iar ultimul este independent de celelalte corpuri, fiind amplasat în partea din spate a curţii. În corpul I se află ap. nr. 1, deţinut de S.G., în corpul II sunt 3 apartamente, ap. nr. 2 şi 3 aparţinând lui M.F. şi ap. nr. 4 locuit de E.M. iar în corpul III se află ap. nr. 5 care la data expertizării era ocupat tot de E.M. şi care nu a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, fiind în prezent utilizat ca birou.
În ceea ce priveşte terenul, parcela cu nr. top 12191/1 de 217 mp este aferentă casei cu cele 5 apartamente, iar parcela cu nr. top 12191/2/1 de 1007 mp este liberă doar parţial, respectiv suprafaţa de 829 mp, această suprafaţă fiind calculată de la 1 m de ap. nr. 5, astfel că s-a propus dezmembrarea în 2 parcele, parcela cu nr. top nou 12191/2/1/1 în suprafaţă de 178 mp şi 12191/2/1/2 în suprafaţă de 829 mp.
Suprafaţa de 310 mp cu nr. top 12191/2/2 este în patrimoniul Universităţii Babeş Bolyai şi nu a făcut obiectul prezentului litigiu.
Totodată, s-a propus instituirea unei servituţi de trecere pietonală pe accesul existent pentru ap. nr. 5, prelungit cu 7 m, până la terenul dezmembrat care constituie fond dominant, asupra fondului aservit, respectiv parcela cu nr. top 12191/2/1/1, în suprafaţă de 178 mp.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul în baza art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil a imobilului înscris iniţial în C.F. Cluj, cu nr. top 12191, pe considerentul că Decretul 111/1951 a reglementat preluarea de către stat a bunurilor fără stăpân şi anume a celor părăsite timp de un an de zile de către titularii lor, prin bunuri fără stăpân înţelegându-se cele părăsite timp de un an, perioadă în care titularul lor, necunoscut sau absent nu a făcut nici un act de administrare a bunului, personal sau prin soţ, copii, sau prin alte persoane care aveau mandat cu dată certă, în totală contradicţie cu prevederile art. 8 din Constituţia din 1948, care a recunoscut şi garantat proprietatea particulară.
De asemenea, prin acest act normativ s-a adus atingere şi caracterului perpetuu al proprietăţii.
Faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, tribunalul a apreciat că poate face analiza valabilităţii titlului statului chiar dacă este vorba de o sentinţă judecătorească, întrucât legea nu distinge, după natura titlului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 115/1938, a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 12191/2/1 în suprafaţă de 1007 mp, „teren curte, în str. M." înscris în C.F. Cluj, conform raportului de expertiză întocmit de expert E.D., care face parte integrantă din prezenta sentinţă, după cum urmează:
- parcela cu nr. top 12191/2/1/1, teren în suprafaţă de 178 mp se va reînscrie în favoarea vechiului proprietar, Statul Român;
- parcela cu nr. top 12191/2/1/2, teren în suprafaţă de 829 mp se va reînscrie în favoarea vechiului proprietar, Statul Român.
Tribunalul a dispus restituirea în natură către reclamantă a parcelei cu nr. top 12191/2/1/2 în suprafaţă de 829 mp, care este liberă, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi totodată va dispune instituirea dreptului de servitute asupra parcelei cu nr. top 12191/2/1/1 şi în favoarea parcelei cu nr. top 12191/2/1/2, servitute de trecere pietonală pe accesul existent pentru apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Cluj-Napoca, prelungit cu 7 m, potrivit art. 616 C. civ., deoarece parcela care va fi restituită constituie un loc înfundat care nu are nici o ieşire la calea publică, iar proprietarul fondului aservit, respectiv Statul Român nu s-a opus.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege şi al dreptului de servitute, în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 115/1938.
Referitor la apartamentele libere, a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor nr. 4 şi 5 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Moţilor nr. 131, nevândute în baza Legii nr. 112/1995, conform aceloraşi dispoziţii şi anume art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege.
Pentru celelalte apartamente 1, 2 şi 3 a dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, în favoarea reclamantei, în cuantum de 2.252.862.000 lei, conform raportului de expertiză şi în baza aceluiaşi articol menţionat anterior şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Întrucât restituirea în natură a fost posibilă doar parţial, tribunalul a apreciat că era de competenţa primarului în a stabili cuantumul despăgubirilor băneşti şi nu a prefecturii care ar fi avut o asemenea competenţă doar în cazul în care era posibilă doar restituirea prin echivalent, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, pct. 36.2.
În situaţia în care este posibilă restituirea în natură, chiar şi parţială, prefecturii îi revine sarcina de a centraliza ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti şi de a le înainta la Ministerul Finanţelor Publice.
Tribunalul a admis în parte acţiunea promovată întrucât poate să dispună în mod direct asupra restituirii imobilului litigios în cele două variante, pentru considerentele expuse la stabilirea competenţei în favoarea tribunalului, nefiind necesară obligarea primarului să restituie imobilul în discuţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâtul.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 846/A din 4 noiembrie 2005, a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, prin care a susţinut, ca şi în apel, faptul că greşit a fost admisă acţiunea, ea fiind inadmisibilă faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, care impun respectarea procedurii administrative prealabile obligatorii, în condiţiile în care notificarea reclamantei nu a fost soluţionată.
De asemenea, s-a criticat constatarea nelegalităţii preluării imobilului în condiţiile în care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, cu respectarea condiţiilor impuse de acest act normativ şi s-a criticat dispoziţia de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra părţii de imobil restituită în natură în condiţiile în care aceasta nu poate fi realizată decât în baza dispoziţiei ce urmează a fi emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Critica formulată de recurent cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, este neîntemeiată şi nu poate fi primită.
Procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanşată, în condiţiile în care reclamanta a adresat la 9 iulie 2001 notificare.
Însă, deşi legea prevede un termen de 60 de zile pentru soluţionarea notificărilor, nici până la data promovării acţiunii aceasta nu a fost soluţionată.
Aşa cum corect a reţinut tribunalul şi, ulterior curtea de apel, instanţa poate dispune direct asupra restituirii în natură a unui imobil care face obiectul Legii nr. 10/2001, atunci când constată că acest lucru e posibil, chiar dacă restituirea e parţială, cum e cazul în speţă, restituirea în natură constituind regula.
Pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent poate fi atrasă prin nedepunerea notificării în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Acţiunea reclamantei nu este o acţiune de drept comun, inadmisibilă ulterior datei adoptării Legii nr. 10/2001, ci este întemeiată pe refuzul unităţii deţinătoare de a soluţiona timp de 4 ani notificarea.
Nici critica privind greşita constatare a nevalabilităţii titlului de preluare a imobilului nu este fondată, deoarece preluarea s-a făcut în baza Decretului nr. 111/1951, act normativ care contravenea prevederilor Constituţiei din 1948, ce recunoştea şi garanta proprietatea particulară.
Tot nefondată este şi critica vizând greşita dispoziţie de intabulare a dreptului de proprietate asupra părţii din imobil restituită în natură reclamantei, faţă de împrejurarea că, pentru soluţionarea litigiului s-a impus efectuarea unei expertize având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra terenului, în urma acestei operaţiuni o parte din teren fiind restituit reclamantei, iar o parte rămânând în proprietatea statului şi, drept urmare, singura posibilitate de intabulare a drepturilor rezultate în urma partajului fiind cea de a se dispune efectuarea operaţiunii prin hotărâre judecătorească.
Aşa cum a reţinut corect curtea de apel, cu privire la suprafeţele de teren nerestituite în natură reclamantei, procedura administrativă de soluţionare a notificării va fi reluată, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Faţă de cele mai sus exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 846/A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 495/2006. Civil → |
|---|
