ICCJ. Decizia nr. 5120/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5120
Dosar nr. 2817/1/200.
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 martie 2005, reclamanţii B.F. şi B.C. au contestat legalitatea dispoziţiei nr. 1314/SR emisă la data de 23 februarie 2005 de Primăria Municipiului Galaţi, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Galaţi, cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada vocaţiei succesorale, conform art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 22 aprilie 2005, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi a dispus restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii s-au legitimat procesual în calitate de legatari universali ai lui C.T., în baza certificatului de moştenitor nr. 54 din 30 aprilie 2001, aceasta din urmă fiind unica moştenitoare a proprietarilor imobilului, respectiv I.C. şi E.C., imobilul fiind dobândit cu titlul de dotă la căsătoria lui M.E. cu C.I., conform liberalităţii realizate la 27 mai 1909, donatori fiind M.S. şi E.M., părinţii lui M.E.
Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galaţi, prin Primar criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât reclamanţii nu au făcut dovada vocaţiei succesorale şi nu a fost respectat termenul de depunere a actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 că imobilul nu se afla în patrimoniul defunctei T.C. la data redactării testamentului către reclamanţi.
Prin Decizia nr. 856/A din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Galaţi şi a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, cu obligaţia reclamanţilor de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de trei ani de la data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei decizii.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar a păstrat motivarea tribunalului referitor la dovada calităţii procesuale active, însă, în raport de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin titlul I art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005 a apreciat că în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa 2, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori culturale, foştilor proprietari, sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4 din anexa 2 lit. a) sau, după caz, de până la cinci ani de la data emiterii deciziei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa 2 lit. a).
S-a reţinut că imobilul este folosit de U.A.P., spaţiul având afectaţiunea de casă memorială, muzeu, sub denumirea „Casa M. încadrându-se astfel la pct. 4 din anexa nr. 2 lit. a)".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii B.F. şi Carmen, criticând-o pentru nelegalitate, conform motivului încadrat la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, imobilul în litigiu neavând destinaţia de casă memorială, muzeu, aşa încât nu sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse.
Aceeaşi decizie a fost recurată şi de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galaţi, invocându-se critica privind inexistenţa bunului imobil în patrimoniul testatoarei C.T. la data efectuării liberalităţii către reclamanţi şi sub aspectul încălcării legalităţii, instanţa de apel pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului, deşi nu a fost investită cu acest petit.
Recursul reclamanţilor este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Este de reţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită, în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, norme neaplicabile, întrucât imobilul a cărui restituire s-a solicitat nu are destinaţia de casă memorială, muzeu, ci spaţiul este ocupat de chiriaşii T.M., conform contractului de închiriere nr. 57683 valabil până la 10 februarie 2008, D.E., contractul de închiriere nr. 54312 valabil până la 10 octombrie 2006, precum şi ale altor persoane fizice, cărora pârâta le-a închiriat.
Primăria Municipiului Galaţi le-a închiriat imobilul, astfel cum rezultă din conţinutul adresei nr. 481173 din 10 martie 2006, înscris emis de Poliţia Municipiului Galaţi, Secţia 1 şi aflat la fila 25 dosar recurs.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. în sensul admiterii recursului declarat de reclamanţi, modificării deciziei atacate şi respingerii apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galaţi (Municipiul Galaţi).
Referitor la recursul declarat de pârât acesta este nefondat, întrucât instanţa de apel şi-a motivat în drept soluţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., atunci când a respins criticile din apel, reiterate în recurs, critici ce vizează împrejurarea că reclamanţii nu şi-au dovedit legitimarea procesuală.
În realitate aceştia s-au legitimat procesual conform înscrisurilor aflate la filele 10-21; 23-24 dosar 1029/2005 al Tribunalului Galaţi.
Legea nr. 10/2001 care are un caracter special, profund reparatoriu şi prevede posibilitatea dobândirii în patrimoniu a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar potrivit dispoziţiilor art. 22 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, înscrisurile care descriu construcţia şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
Art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
Nici motivul de recurs ce vizează împrejurarea că „instanţa de apel a dat mai mult decât s-a cerut" nu poate fi primit, deoarece s-a solicitat prin petitul acţiunii anularea dispoziţiei nr. 1314/SR din 23 februarie 2005 şi restituirea în natură a imobilului.
În consecinţă, recursul pârâtului Municipiul Galaţi, Consiliul Local al Municipiului Galaţi va fi respins, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.F. şi B.C. împotriva deciziei nr. 856/A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 814 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Respinge recursul declarat de Municipiul Galaţi prin Consiliul Local al Municipiului Galaţi împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Civil → |
|---|
