ICCJ. Decizia nr. 5121/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5121
Dosar nr. 148/44/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 204 din 9 iunie 2006 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins excepţiile privind inadmisibilitatea şi, respectiv, tardivitatea cererii de revizuire invocate de intimatul D.I., a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M. SA Focşani, a schimbat în parte Decizia civilă nr.348 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că a obligat-o pe pârâta SC M. SA Focşani să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în Focşani, compus din casă de locuit şi 640 mp teren, în loc de 1280 mp şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Ceea ce se atacă prin cererea de revizuire este hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi ca instanţă de apel, instanţă care a dat în mod evident reclamanţilor mai mult decât au solicitat, respectiv suprafaţa de teren de 1280 mp, în loc de 640 mp, cât se stabilise că li se cuvine printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dată într-un partaj succesoral.
Revizuirea este admisibilă, deoarece motivul invocat nu a fost formulat şi cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii şi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte tardivitatea cererii de revizuire, excepţia nu este întemeiată, deoarece revizuirea este o cale de atac de retractare, care nu poate fi formulată cât timp s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi decizii.
În speţă, recursul a fost respins prin Decizia nr. 10132 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cererea de revizuire a fost primită la data de 5 ianuarie 2006, deci în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.
Pe fond, curtea de apel a considerat că sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a admis cererea de revizuire şi a modificat Decizia din apel în sensul solicitat de revizuientă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul D.I., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat excepţiile privind inadmisibilitatea cererii de revizuire şi tardivitatea acesteia, iar pe fond, a susţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
1.Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire, recurentul a arătat că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac a revizuirii este deschisă numai împotriva unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi în cazul unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Or, în speţă revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri care a fost atacată cu recurs, iar acesta a fost soluţionat fără să evoce fondul.
Motivul care a stat la baza recursului nu poate fi reiterat în revizuire, ceea ce ar putea conduce la situaţia de a primi rezolvări diferite, paradoxale.
În speţă, revizuienta nu a invocat însă în recurs motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deşi nimic nu ar fi putut să o împiedice.
2.Excepţia tardivităţii cererii de revizuire a fost greşit respinsă, deoarece potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la comunicarea deciziei care se atacă.
În speţă, se atacă Decizia nr. 161 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, şi nu Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru ca termenul de o lună să fie calculat în raport de aceasta.
Este adevărat că partea interesată are drept de opţiune în a exercita fie recursul, fie revizuirea, fie ambele căi de atac, dar numai în termenele legale, care curg de la comunicarea hotărârii care se atacă, simultan şi paralel, necondiţionat unul de altul.
3.Nici pe fond, soluţia curţii de apel nu este legală, deoarece încalcă puterea de lucru judecat a altor hotărâri judecătoreşti, prin care s-a stabilit dreptul reclamanţilor de a li se restitui întreaga suprafaţă de teren expropriată.
Nu se pune problema încălcării principiului disponibilităţii, deoarece instanţa de apel le acordase exact terenul solicitat, a cărui întindere a fost stabilită pe bază de probe.
Recurentul solicită admiterea recursului, desfiinţarea deciziei şi respingerea cererii de revizuire.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare, dar cu ocazia dezbaterilor şi prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că revizuirea este admisibilă, fiind îndreptată împotriva deciziei instanţei de apel care evocă fondul, şi, totodată, este formulată în termen, deoarece există un principiu al ierarhiei căilor de atac, potrivit căruia se pot exercita mai întâi căile de atac de reformare şi apoi cele de retractare; în speţă nu se putea formula revizuirea înainte de a se soluţiona recursul, pentru că numai în funcţie de soluţia dată în recurs se putea şti care hotărâre evocă fondul.
Pe fond, intimata susţine că Decizia dată în revizuire este legală, fiindcă ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost casa de locuit din str. R. nr. 16 cu terenul aferent, iar întinderea acestui teren fusese deja stabilită printr-o hotărâre de expedient ca fiind de 640 mp.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:
1.Legea permite atacarea atât cu recurs, cât şi cu revizuire a uneia şi aceleiaşi hotărâri date în apel, cu condiţia ca aceasta să evoce fondul, sens în care sunt relevante dispoziţiile art. 299 alin. (1) şi art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Acest din urmă text de lege, referindu-se la hotărârea definitivă în instanţa de apel, nu adaugă condiţia ca împotriva acesteia să nu se fi declarat recurs, şi cum condiţia nu este prevăzută de lege, ea nu poate fi adăugată de instanţa de judecată.
În speţă s-a atacat cu revizuire o decizie a instanţei de apel care a evocat fondul, admiţându-se acţiunea reclamanţilor, aşa încât excepţia inadmisibilităţii revizuirii, invocată de recurent, este nefondată.
2.Faptul că plus petita este prevăzut atât ca motiv de recurs în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., cât şi ca motiv de revizuire în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu atrage de plano inadmisibilitatea revizuirii.
În funcţie de motivele invocate şi de soluţia instanţei de recurs se poate pune problema existenţei autorităţii lucrului judecat cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire ulterioare.
Pentru a se proceda însă la o asemenea analiză revizuirea trebuie să îndeplinească însă mai întâi condiţia de a fi exercitată în termenul legal, condiţie care în speţă nu este întrunită.
3.Astfel, judecătorul nu poate stabili o ierarhie a căilor de atac pe care legiuitorul însuşi nu a stabilit-o şi nu poate calcula termenele de exercitare a căilor de atac altfel decât este prevăzut în lege, sub acest aspect hotărârea curţii de apel fiind dată cu încălcarea legii.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocat în speţă, termenul de exercitare este, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de o lună de la comunicarea hotărârii definitive.
Rezultă, aşadar, că, aşa cum legea nu condiţionează exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii de neexercitarea recursului, tot aşa nu condiţionează exercitarea revizuirii de soluţionarea recursului.
În cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., singurul punct de plecare al calcului termenului de revizuire a unei hotărâri definitive, cum este cazul celei din apel, este data comunicării acesteia, conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Data pronunţări deciziei din recurs ar fi relevantă, în conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi text de lege, teza a II-a, doar în cazul în care revizuirea s-ar îndrepta împotriva deciziei instanţei de recurs care evocă fondul, ceea ce nu este cazul în speţă.
Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat în cauza de faţă este Decizia nr. 348 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, care a fost comunicată pârâtei SC M. SA Focşani la data de 19 aprilie 2004, ultima zi în care s-ar fi putut cere revizuirea acesteia, în baza art. 322 pct. 2 C. proc. civ., fiind 19 mai 2004.
În atare condiţii, revizuirea înregistrată abia la data de 4 ianuarie 2006 trebuia respinsă ca tardiv formulată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot Decizia atacată şi va respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul D.I. împotriva deciziei nr. 204 din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică în tot Decizia, în sensul că.
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 348 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5295/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5156/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
