ICCJ. Decizia nr. 5136/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5136
Dosar nr. 5114/117/2006
Şedinţa publică din 23septembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 9 iunie 2006, reclamanţii C.I.L. şi C.A.C. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, anularea Dispoziţiei nr. 1769 din 12 mai 2006 emisă de pârât, să se constate că terenul pentru care s-a emis dispoziţia de restituire este în suprafaţă mai mare, respectiv de 742,938 mp şi să fie obligat pârâtul să dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren ce se va constata ca fiind liber şi retrocedabil, respectiv a suprafeţei de 742,938 mp teren situat în Cluj-Napoca, judeţ Cluj, înscris în C.F. nr. 9473 şi C.F. nr. 9454, parcelele topo 16041 şi 16040/2.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-â arătat că, prin notificările formulate, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de aproximativ 650 mp rămas liber. A fost solicitată o suprafaţă aproximativă şi nu una exactă întrucât în urma exproprierii terenului pe o parte s-au construit blocuri, iar restul rămas liber nu poate fi precizat.
Prin expertiză extrajudiciară suprafaţa terenului rămas liber a fost identificată la 742,938 mp
1.3.În drept
Reclamanţii şi-au întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2.Întâmpinarea
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că din terenul în suprafaţă de 742,938 mp, 221,938 mp este ocupată de lucrări tehnico-edilitare pentru care s-a făcut exproprierea şi anume spaţii verzi, alei pietonale şi zone afectate de canalizarea care deserveşte cele două blocuri învecinate.
3. Hotărârea primei instanţ.
3.1. Soluţia
Prin sentinţa civilă nr. 133 din 22 februarie 2007 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia şi a modificat în parte Dispoziţia nr. 1769 din 12 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul că se restituie în natură terenul în suprafaţă de 636 mp ce face parte din parcela cu nr. top 16040/1 situat în Cluj-Napoca, judeţ Cluj.
A fost obligat pârâtul la 1075 lei cheltuieli de judecată.
3.2.Considerentele
Prima instanţă a reţinut că pentru a se determina care este suprafaţa de teren rămasă liberă de construcţii noi autorizate, de servituti legale sau de amenajări de utilitate publică a fost administrată expertiza tehnică judiciară.
Raportul de expertiză a relevat că din terenul revendicat de petiţionari este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 636 mp. Pe această suprafaţă de teren nu există alte construcţii în afara celor două şiruri de garaje, care potrivit celor arătate de expert sunt construcţii provizorii. Pentru platforma betonată, despre care intimatul pretinde că s-ar afla pe acest teren, nu s-a prezentat autorizaţie de construire. Din harta cadastrală depusă de expert reiese că terenul propus a fi restituit în natură nu este străbătut de reţele de utilitate publică, alei de acces sau trotuare.
4. Hotărârea instanţei de apel
4.1.Soluţia
Apelul declarat de pârât a fost respins prin Decizia civilă nr. 3 77A din 24 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
A fost admisă aderarea la apel declarată de reclamanţii C.I.L. şi C.A.C. împotriva sentinţei civile nr. 133 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 2150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat la 1390 lei cheltuieli de judecată în apel.
4.2.Considerentel.
Instanţa de apel a arătat că prin completarea la raportul de expertiză s-a evidenţiat efectiv terenul de 636 mp rămas liber ce poate fi retrocedat în natură din terenul expropriat.
Susţinerea apelantului că nu poate fi retrocedat terenul pe care se află platforma betonată este nefondată, câtă vreme nu există vreo dovadă a efectuării ei în condiţiile existenţei unei autorizaţii de construcţie, cu atât mai mult cu cât garajele existente sunt construcţii provizorii, platforma betonată putând fi consecinţa ridicării acestor construcţii provizorii.
Diferenţa de teren de la 521 mp, cât s-a stabilit iniţial prin dispoziţia primarului, la 636 mp se află în continuarea aceleiaşi suprafeţe rămasă liberă de la expropriere.
5.Recursul
5.1. Motive
Primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa a reţinut că pentru platforma betonată aflată pe terenul în suprafaţă de 636 mp nu s-ar fi prezentat autorizaţie de construire. în raportul de expertiză întocmit în cauză se arată însă că imobilul în litigiu se află pe o platformă betonată într-o zonă care a fost supusă sistematizării. Constatarea faptului că zona în cauză a fost sistematizată nu poate fi limitată la existenţa sau inexistenţa unei autorizaţii de construire.
Platformele betonate şi spaţiile verzi aferente blocurilor de locuinţe nu s-au executat în baza unor autorizaţii de construire speciale, aceste amenajări fiind cuprinse în planul general de amplasament al imobilelor ce urmau a se executa, planuri care ulterior au fost incluse în Planul General de Urbanism al municipiului.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Diferenţa de teren de 115 mp teren pentru care instanţa a dispus restituirea în natură este ocupată cu amenajări de utilitate publică, astfel încât, aşa cum prevede Legea nr. 10/2001, restituirea nu putea fi dispusă decât prin echivalent.
Din punct de vedere al identificării cu date de carte funciară a imobilului teren raportul de expertiză tehnică judiciară este defectuos întocmit, expertul rezumându-se la a arăta că terenul cu nr. top. 16041/1 în suprafaţă de 720 mp a fost înscris în C.F. nr. 9473 Cluj, astăzi sistată cu încheierea nr. 12131/1997. Obiecţiunile formulate de recurent au fost respinse deşi expertul nu a răspuns în mod clar la obiectivele formulate de instanţă.
5.2.Întâmpinarea
Prin întâmpinare reclamanţii au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul nu a prezentat autorizaţie de construire pentru platforma betonată şi nici nu s-a dovedit caracterul de utilitate publică a platformei. În mod eronat recurentul arată că cei 115 mp de teren pentru care instanţa a dispus restituirea în natură este ocupată de amenajări de utilitate publică şi, de asemenea, în mod greşit a indicat recurentul alte numere topografice decât cele avute în vedere de către instanţele de fond şi de expert.
5.3.Analiza făcută de instanţa de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi a răspunsului dat prin întâmpinare, în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a cărui încălcare se pretinde că s-a făcut, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător.
Drept urmare, numai în situaţia în care terenul este ocupat de construcţii autorizate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. în caz contrar, terenul se restituie în natură, aşa cum au făcut şi instanţele de fond.
Susţinerea recurentului, în sensul că „dacă blocurilor de locuinţe din imediata vecinătate a imobilului revendicat le este recunoscut caracterul de construcţii autorizate, terenurile aferente acestora şi amenajate pentru a le deservi pe cele dintâi
nu pot fi supuse decât aceluiaşi regim juridic" nu poate fi primită, câtă vreme o asemenea prezumţie nu este instituită de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Nu s-a făcut dovada că, atunci când a fost emisă autorizaţia de construire a blocurilor, a fost autorizată şi ridicarea unor garaje care să deservească aceste imobile.
Pe de altă parte, Legea nr. 50/1991 prevede în mod expres, în art. 11, situaţiile în care nu este necesară autorizaţia de construire. Astfel, se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora:
a) reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate;
b) reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor şi tâmplăriei, inclusiv în situaţia în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepţia clădirilor declarate monumente istorice, în condiţiile legii;
c) reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;
d) zugrăveli şi vopsitorii interioare;
e) zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi culorile clădirilor;
f) reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii, montarea sistemelor locale de încălzire şi de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum şi montarea aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de utilităţi;
g) reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;
h) reparaţii şi înlocuiri la finisaje interioare şi exterioare, tencuieli, placaje, altele asemenea, la trotuare, la ziduri de sprijin şi la scări de acces, fără modificarea calităţii şi a aspectului elementelor constructive;
i) lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;
j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare a componentelor artistice ale construcţiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii şi cultelor şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după caz;
k) lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de importanţă normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecţie instituite pentru zăcăminte acvifere;
1) lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul administraţiei cimitirului [alin. (1)]. Se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice [alin. (2)].
Nu este întemeiată nici susţinerea în sensul că platforma construită pe teren este de utilitate publică. Din prevederile art. 11 alin. (3) rezultă că sunt trei ipoteze, distincte, în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent: 1) pe teren se află construcţii noi, autorizate; 2) terenul este afectat de servituti legale; 3) pe teren sunt alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.
Aşadar, nu se poate susţine că o construcţie neautorizată poate fi totuşi apreciată de utilitate publică, astfel încât terenul să nu fie restituit în natură. Textul are în vedere alte amenajări de utilitate publică, în afara construcţiilor care nu pot fi decât autorizate. Or, în raportul de expertiză s-a arătat că terenul în litigiu nu este străbătut de reţele de utilitate publică.
În fine, identificarea imobilului, prin număr de carte funciară şi număr topografic, a fost făcută potrivit cu cele arătate în dispoziţia contestată.
Faţă de cele ce preced, instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 3 77 A din 24 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la 5134 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi C.I.L. şi C.A.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5328/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5104/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
