ICCJ. Decizia nr. 5165/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5165
Dosar nr. 7565/42/2006
Şedinţa publică din 25 iunie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1128 din 10 noiembrie 2006, a respins cererea formulată de reclamantele D.M.V. şi M.E. de suspendare a judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins acţiunea (contestaţia) formulată de cele două reclamante, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziţiei nr. 236 din 27 septembrie 2002 emisă de primarul comunei Pătârlagele, în legătură cu un imobil (clădire şi teren) situat în comuna respectivă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 64 din 6 februarie 2007, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantele D.M.V. şi M.E. împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Buzău. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a motivat că sentinţa primei instanţe a fost comunicată reclamantelor la data de 27 noiembrie 2006, iar apelul a fost declarat la 15 decembrie 2006, după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamantele susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa, nu a ţinut seama de actul depus la dosar prin care sa făcut dovada că avocatul reclamantelor s-a aflat în imposibilitatea fizică, din motive medicale, să înregistreze apelul în termenul prevăzut de lege.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În litigii de natura celui dedus judecăţii în prezentul dosar, legea nu dispune altfel cu privire la termenul de apel.
Sentinţa civilă nr. 1128/2006 a Tribunalului Buzău a fost comunicată reclamantelor la 27 noiembrie 2006 (filele 22 şi 213 din dosarul primei instanţe).
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei menţionate a fost expediat, prin poştă, la 14 decembrie 2006 (filele 4-6 din dosarul instanţei de apel), iar motivele de apel au fost înregistrate la 16 ianuarie 2007 (filele 11-12).
Apelul reclamantelor a fost declarat la 14 decembrie 2006, deci după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei, aşa încât instanţa de apel a aplicat corect legea respingând apelul ca tardiv.
Apărătorul reclamantelor a depus la instanţa de apel o adeverinţă medicală (fila 20), prin care se atestă că i s-a recomandat repaus în zilele de 12-14 decembrie 2006 pentru o colică renală. Această adeverinţă nu dovedeşte, însă, că şi reclamantele şi apărătorul acestora au fost împiedicaţi să exercite apelul în termenul legal printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor aşa încât nu pot fi invocate prevederile art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal.
Nefîind întemeiat, recursul declarat de reclamante urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele D.M.V. şi M.E. împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5235/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5100/2006. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
