ICCJ. Decizia nr. 5270/2006. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5270
Dosar nr.5466/105/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, la 13 iunie 2006, reclamantele I.M.I. şi N.N. au chemat în judecată Primarul Municipiului Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, în temeiul Legii nr. 10/2001, să se constate dreptul reclamantelor de a primi despăgubiri reprezentând diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului pentru partea ce li se cuvine dintr-un imobil situat în Ploieşti.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că imobilul din Ploieşti, a fost proprietatea defuncţilor N.I. şi N.M. Reclamanta I.M.I. este unica moştenitoare a defunctei I.E. (fiica defuncţilor N.I. şi N.M.), iar reclamanta N.N. este unica moştenitoare a defunctului N.A.C. (fiul defuncţilor N.I. şi N.M.).
Reclamantele au mai arătat, în acţiune, că, după apariţia Legii nr. 112/1995, I.E., N.A.C. şi V.E., fiicele şi fiul foştilor proprietari, au cerut despăgubiri, care le-au fost acordate, în sume de 401.488.579 lei (ROL), printr-o hotărâre din 1998 a Comisiei judeţene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
În finalul cererii de chemare în judecată s-a arătat că, în anul 2003, printr-un raport de expertiză, s-a stabilit că valoarea reactualizată a imobilului este de 3.159.650.000 ROL, aşa încât reclamantele cer să fie despăgubite în raport cu această din urmă valoare.
Soluţionând litigiu, în primă instanţă, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 189 din 2 februarie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamante, cu motivarea că reclamantele nu au formulat notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, aşa încât nu sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 355 din 17 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei Tribunalului Prahova. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamantele susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece, după adoptarea Legii nr. 10/2001, unul dintre moştenitorii foştilor proprietari a formulat notificare, soluţionată favorabil, aşa încât toţi moştenitorii trebuie să beneficieze de măsurile reparatorii.
Recursul declarat de reclamante nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Anterior adoptării Legii nr. 10/2001, prin hotărârea nr. 102/1998 a Comisiei Judeţene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-au acordat despăgubiri în sumă totală de 401.488.579 ROL celor trei moştenitori (V.E., N.A. şi I.E.) ai defuncţilor N.I. şi N.M., foştii proprietari ai imobilului aflat în litigiu. O parte din suma totală a despăgubirilor şi anume 130.359.040 ROL a fost încasată de V.E., ceilalţi doi moştenitori ai foştilor proprietari nesolicitând plata despăgubirilor.
După adoptarea Legii nr. 10/2001, V.E. a formulat notificare cerând despăgubiri în raport cu valoarea reală a imobilului. Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 (art. 19 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului. Notificarea a fost soluţionată favorabil şi prin dispoziţia nr. 117/2003 a Consiliului Judeţean Prahova (filele 24-25) s-a stabilit ca valoare echivalentă a cotei de 1/3 din imobil, cuvenită R.G.P. (moştenitoarea E.V.) suma de 1.053.215.666 ROL, din care a fost scăzută suma reprezentând despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995.
Nici reclamantele I.M.I. şi N.N., nici autorii acestora (I.E. şi N.A.C.) nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Aplicând prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 prima instanţă şi instanţa de apel au hotărât, corect, că reclamantele, neformulând notificare, au pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Nu are nici un suport legal susţinerea formulată de recurente că li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece unul dintre moştenitorii foştilor proprietari a formulat notificare.
Moştenitoarea V.E. a formulat notificarea în nume propriu, iar din cuprinsul notificării nu rezultă că ar fi fost cerute măsuri reparatorii şi pentru ceilalţi moştenitori (fila 6 din dosarul primei instanţe).
Decizia curţii de apel fiind dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele I.M.I. şi N.N. împotriva deciziei nr. 355 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5480/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5274/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
