ICCJ. Decizia nr. 5284/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5284
Dosar nr. 5898/1/200.
nr. vechi 1374/2004
Şedinţa de la 30 mai 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, la 24 septembrie 2001, N.I.E. şi P.M.A. au solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului din Şoimuş, plata de despăgubiri pentru construcţiile preluate abuziv, şi demolate, precum şi pentru partea de grădină şi terenul care nu mai pot fi restituite în natură.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că în anul 1945 mama reclamantelor a fost evacuată forţat din imobilele pe care le deţinea în proprietate. Prin Decizia nr. 93 din 22 august 2001, Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara a respins cererea formulată de reclamante prin notificarea adresată acestui pârât.
La termenul din 7 februarie 2002, la solicitarea reclamantului a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul local Şoimuş.
Pe parcursul procesului calitatea procesuală a reclamantei N.I.E. a fost transmisă moştenitorului său, N.S.G.
Prin sentinţa civilă nr. 2151 din 11 decembrie 2002 Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a anulat Decizia nr. 93 din 22 august 2001 emisă de Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara, a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilul cu destinaţia de locuinţă înscris în C.F. 1382 Şoimuş, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2, preluat abuziv de Statul Român.
A obligat Primăria comunei Şoimuş să emită o dispoziţie motivată în temeiul căreia reclamanţii vor primi despăgubiri băneşti corespunzătoare valorii imobilului. A fost respinsă în rest acţiunea. A fost respinsă acţiunea faţă de Consiliul local Şoimuş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că destinaţia imobilului în litigiu este cauza imposibilităţii restituirii în natură, la care se adaugă scopul special al acestuia, respectiv realizarea unui interes public, social cultural sau obştesc.
În această situaţie, persoana îndreptăţită la restituire are numai posibilitatea de a obţine ca măsură de reparaţie echivalentul valoric la preţul de circulaţie al imobilului ce a fost preluat de stat şi care acum are una din destinaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 16 din lege.
În ipoteza în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia, chiar dacă apreciază că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără a se fi aplicat corect dispoziţiile legii de trecere, nu solicită, în condiţiile art. 16 alin. (5), să se constate nevalabilitatea titlului statului, se creează prezumţia că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, eventualele vicii ale titlului statului fiind înlăturate.
Textul art. 16 nu prevede în ce constau măsurile reparatorii, astfel că în lipsa unei prevederi exprese, paleta măsurilor reparatorii este cea prevăzută de art. 1 alin. (2) din lege.
Pentru teren, reclamanţii au fost trecuţi în anexa nr. 39 poz. 6 pentru acordarea de despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000.
Apelul declarat de către reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 476 A din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat faptul că imobilul construcţie se află în prezent în patrimoniul Inspectoratului şcolar, iar o parte din teren în proprietatea persoanelor cu gospodării limitrofe, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În mod corect Primăria Şoimuş a fost obligată să emită dispoziţie motivată în temeiul căreia reclamanţii să primească despăgubiri băneşti corespunzătoare valorii imobilului. Restul terenului, fiind ocupat de reconstituirile făcute persoanelor fizice, pe considerentele Legii nr. 18/1991, nu poate fi restituit în natură, aşa cum pretind reclamanţii.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., vizând în esenţă următoarele aspecte:
Instanţele au nesocotit faptul că Primăria Şoimuş a încălcat prevederile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 şi nu i-a invitat pe reclamanţi în scris, în timp util, să participe la lucrările comisiei de aplicare a legii speciale.
Nu s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. Primăria Şoimuş a recunoscut că de la preluarea imobilului, clădirea principală care a avut destinaţia de locuinţă, a fost transformată şi folosită în exclusivitate ca unitate de învăţământ.
Hotărârea este nelegală şi în privinţa terenului, nefiind înserate aspectele invocate de reclamanţi în urma analizei expertizei. Terenul a fost preluat abuziv, cu ocazia reformei agrare din anul 1945 şi au fost eliberate titluri de proprietate care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 18/1991 şi 169/1997.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din această lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a).
Potrivit anexei nr. 2 lit. a) pct. 1, intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobile ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior).
Aşadar, faţă de forma art. 16 din Legea nr. 10/2001, de la data judecării recursului, pârâţii trebuie să restituie în natură imobilul cu destinaţie de şcoală din comuna Şoimuş, judeţ Hunedoara.
Nu sunt întemeiate criticile privitoare la soluţia dată asupra terenului.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în etapa apelului, din terenul ce formează obiectul litigiului nu a mai rămas nici o suprafaţă liberă, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Şoimuş punându-i în posesie pe cei cărora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate pe această parcelă.
În aceste condiţii, este corectă aprecierea făcută de instanţele de fond în sensul că pentru teren reclamanţii urmează să primească despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000, fiind înscrişi în anexa nr. 39, poz. 6.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi hotărârea instanţei de apel va fi modificată în sensul că, în condiţiile art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă. Sentinţa va fi schimbată în parte în sensul că îi obligă pe pârâţi să restituie reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul şcoală din comuna Şoimuş, înscris în C.F. 1382 Şoimuş, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2.
Urmează să fie păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei în partea privitoare la anularea Deciziei nr. 93 din 22 august 2001 emisă de Inspectoratul Şcolar al judeţului Hunedoara, respingerea acţiunii cu privire la teren, respingerea acţiunii faţă de Consiliul local Şoimuş, şi obligarea la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamanţii N.S.G. şi P.M.A. împotriva deciziei civile nr. 476 A din 5 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 2151 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că îi obligă pe pârâţi să restituie reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul şcoală din comuna Şoimuş, înscris în C.F. 1382 Şoimuş, nr. top. 73-73/a, 74/1/2/2/2.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5273/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5073/2006. Civil → |
|---|
