ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 537

Dosar nr. 5609/1/2006

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin notificarea din 9 august 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Prefecturii judeţului Iaşi şi Primăriei Municipiului Paşcani, judeţul Iaşi, numita V.M. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din Paşcani, trecut în proprietatea statului de la autorii săi în baza Decretului nr. 92/1950. În notificare s-a arătat că imobilul este compus din teren în suprafaţă de 744 mp, pe care era amplasată o casă de locuit, formată din opt camere şi dependinţe, în care, în decursul timpului a funcţionat fostul Tribunal Popular Raional Paşcani şi apoi un Spital pentru copii.

Prin dispoziţia nr. 2801 din 9 septembrie 2004 Primarul Municipiului Paşcani, judeţul Iaşi, a respins solicitarea formulată de V.M. pe motiv că notificatoarea nu face dovada preluării abuzive a imobilului şi deci nu probează calitatea de persoană îndreptăţită şi nici nu demonstrează întinderea suprafeţei de teren pe care autorii săi a avut-o în proprietate.

La data de 18 octombrie 2004 reclamanta V.M. a contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Paşcani, judeţul Iaşi solicitând anularea actului şi acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Paşcani, compus din teren şi construcţie, socotind că greşit i-a fost respinsă notificarea, deoarece a făcut dovada preluării abuzive a bunului, precum şi întinderea suprafeţei de teren pe care autorii săi au avut-o în proprietate.

Prin notele depuse la termenul din 19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond) reclamanta V.M. a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată şi invocând prevederile Legii nr. 247/2005, de imediată aplicare, a cerut restituirea în natură a terenului cu menţiunea că din expertiza topografică administrată în cauză rezultă că acesta este liber de construcţii.

Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1663 din 2 noiembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta V.M. şi a anulat dispoziţia nr. 2801 din 9 septembrie 2004 a Primarului Municipiului Paşcani. Instanţa a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 744 mp situat în municipiul Paşcani, identificată cu culoare galbenă în planul de situaţie anexat la raportul de expertiză întocmit de expert C.C., lucrare ce face parte integrală din sentinţă.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţiile ce au fost demolate de pe terenul retrocedat, în limita sumei de 779.126.116 lei, ce reprezintă valoarea de piaţă a construcţiei, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert H.V.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că reclamanta a depus la dosar copie de pe actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1636 din 11 august 1927 de grefa fostului Tribunal Fălticeni prin care V.M. şi V.V. au dobândit în proprietate, de la numitul L.W. imobilul din Paşcani, cu vecinătăţile arătate în contract. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 105 din 20 martie 1958 eliberat de fostul notariat de Stat al Raionului Paşcani de pe urma lui V.M., au rămas ca moştenitori V.V. (soţie) şi V.P. (fiu), iar din certificatul de moştenitor nr. 786 din 13 septembrie 1975 eliberat de fostul Notariat de Stat al judeţului Iaşi, după defunctul V.P., rezultă că a rămas ca unică moştenitoare reclamanta V.M., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Imobilul litigios a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, iar după anul 1959 a fost închiriat unor instituţii publice, ulterior, clădirea fiind demolată. Din expertiza de specialitate întocmită de expert C.C. tribunalul a reţinut că terenul în suprafaţă de 744 mp este liber de construcţii, astfel că în temeiul Legii nr. 10/2001 el este restituibil în natură persoanei îndreptăţite.

Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 40 din 22 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Paşcani.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Paşcani, judeţul Iaşi, care a invocat următoarele critici: prin cele două hotărâri judecătoreşti s-a produs o gravă şi nepermisă imixtiune a puterii judecătoreşti în sfera puterii executive, încălcându-se principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat; dispunând restituirea în natură a terenului, instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut; pornind de la noţiunea de „teren liber de construcţii", explicată de expertul tehnic în răspunsul la obiecţiuni în sensul de a nu se confunda că această suprafaţă ar fi liberă şi deci restituibilă în natură, în recurs, pârâtul a cerut ca instanţa să solicite expertului tehnic precizări, planul de amplasament al terenului şi să procedeze la individualizarea corectă a parcelei de teren de 774 mp; instanţele nu au ţinut seama de HG nr. 1354/2001 şi de hotărârile Consiliului Local al Municipiului Paşcani, prin care s-a statuat că terenul litigios, împreună cu alte suprafeţe de teren alăturate, au fost declarate ca făcând parte din domeniul public al municipiului Paşcani, terenuri care au fost puse la dispoziţia Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru edificarea unei catedrale creştin-ortodoxe în municipiul Paşcani; reclamanta era îndrituită doar la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital; instanţa putea anula dispoziţia dată de primar, dar nu avea căderea de a ordona retrimiterea cauzei la primar şi de a-i ordona modul în care să soluţioneze notificarea.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Soluţionând acţiunea reclamantei prin care a atacat dispoziţia emisă de pârât, instanţele nu au procedat la o imixtiune în sfera puterii executive şi nici nu au încălcat principiul separaţiunii puterilor în stat, întrucât ele au exercitat o atribuţiune pe deplin compatibilă cu competenţa puterii judecătoreşti de a stabili, în cazul dedus judecăţii, atât nevalabilitatea actului de preluare a nemişcătorului, cât şi verificarea legalităţii şi temeiniciei dispoziţiei emisă în faza administrativă, act supus, în puterea legii citate, controlului judiciar.

De altfel, verificând hotărârea tribunalului, soluţie menţinută în apel, se constată că instanţele nu au ordonat retrimiterea cauzei (notificării) la primar, ci observând, în temeiul dovezilor administrate, că dispoziţia primarului a fost emisă cu încălcarea legii, au hotărât direct anularea actului nelegal, restituirea în natură a terenului liber de construcţii şi măsuri reparatorii în echivalent pentru edificatele dărâmate.

Este adevărat că prin notificarea din 9 august 2001 reclamanta a cerut măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul, construcţii şi teren, situat în Paşcani. La fel de adevărat este însă că, la termenul din 19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond), în urma administrării probelor şi a identificării terenului prin expertiză tehnică de specialitate, constatându-se că terenul în suprafaţă de 774 mp este liber de construcţii, reclamanta a solicitat în scris restituirea în natură a nemişcătorului astfel identificat, aşa încât, primind o atare cerere, nu li se poate reproşa instanţelor că au acordat mai mult decât s-a cerut ori că ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.

Conform art. 7 din Legea nr. 10/2001 „de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură.

Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege".

În temeiul acestei dispoziţiuni legale se observă că şi în situaţia în care reclamanta nu şi-ar fi precizat la data de 19 octombrie 2005 obiectul demersului său judiciar, constatând că terenul este liber de construcţii, instanţele erau obligate să-l restituie în natură persoanei îndreptăţite deoarece legea de reparaţiune a dat prevalenţă acestui principiu, reclamanta neputând opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren.

Este deasemenea adevărat că prin diferite hotărâri ale organelor centrale sau locale ale administraţiei de stat terenul litigios, alături de altele, a fost declarat ca făcând parte din domeniul public al municipiului Paşcani şi că bunului i s-ar fi stabilit o destinaţie de interes şi utilitate publică, numai că potrivit art. 10 alin. (31) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Titlul I, art. I, pct. 18 din Legea nr. 247/2005 „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate".

Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat şi individualizat corect terenul în litigiu, astfel că dovezile suplimentare cerute de recurent expertului se constată a fi de neadmis şi contrare prevederilor art. 305 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Paşcani împotriva deciziei civile nr. 40 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs