ICCJ. Decizia nr. 5593/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5593
Dosar nr. 11149/1/2006
Şedinţa publică din 11 septembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 17 mai 2005 reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare, primarul municipiului Satu Mare şi Prefectul judeţului Satu Mare, să se constate că S.R. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 şi este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele situate în Satu Mare, înscrise în C.F. 1825 Satu Mare, astfel încât reclamantul, în calitate de legatar universal al acesteia, este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor; obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata acestor despăgubiri.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că autoarea reclamantului a dobândit imobilul pentru care se solicită despăgubiri prin înscris sub semnătură privată. Imobilul a fost preluat abuziv de stat, dar nu de la cumpărătoare, ci de la vânzători care erau încă proprietari tabulari. S.R. a formulat în termen notificarea, dar până la sesizarea instanţei aceasta nu a fost soluţionată.
La termenul din 21 noiembrie 2005 reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Satu Mare, obligarea acestuia să propună acordarea de despăgubiri conform Legii speciale nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 513 D din 19 decembrie 2005 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, şi a constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 1825 Satu Mare, nr. top 6071 şi 6975, căruia în natură îi corespund 2 case şi un teren în suprafaţă de 3946 mp. A fost obligat primarul municipiului Satu Mare să emită dispoziţie cu propunerea de acordare de titluri de despăgubiri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii valorii despăgubirilor. A fost respinsă acţiunea faţă de Prefectul judeţului Satu Mare şi Satul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Satu Mare, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din certificatul de calitate nr. 196/2004 rezultă că reclamantul a acceptat succesiunea de pe urma defunctei S.R., în calitate de legatar universal. Imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 712/1966 de la proprietarii tabulari. în calitate de fiică a proprietarilor tabulari, defuncta este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de primarul municipiului Satu Mare şi Primăria municipiului Satu Mare a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 87A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966. Anterior acestei transmiteri, la 25 octombrie 1949, S.E.I.M. şi P.R. au vândut imobilul lui S.R. în schimbul unui preţ de 800.000.000 lei. Chiar dacă nu s-a operat transferul proprietăţii de la vânzător la cumpărător anterior trecerii imobilului în proprietatea statului, reclamantul a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât este notoriu că după anii 1948, când au început naţionalizările imobilelor, o perioadă îndelungată nu s-au mai operat în colile de carte funciară transferuri ale dreptului de proprietate. Nu s-a putut reţine că pentru terenul aferent caselor ce au fost demolate s-ar fi eliberat în baza Legii nr. 18/1991 titlu de proprietate şi că într-adevăr acesta ar fi făcut obiectul acestei legi de retrocedare.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de primarul municipiului Satu Mare critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de apel a considerat că din dovezile administrate nu rezultă că terenul în litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991 deoarece din cererea şi actele depuse de defuncta S.R. rezultă că acest teren a făcut obiectul reconstituirii prin titlul de proprietate nr. 31 - 7428 Satu Mare. Este adevărat că recurenta nu a dat curs solicitării instanţei de a depune la dosar titlul de proprietate, acesta fiind tipărit într-un singur exemplar, însă instanţa putea să solicite intimatului depunerea acestuia. Ca atare, terenului îi sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că o perioadă îndelungată nu au mai fost operate transferuri în colile de carte funciară pentru că potrivit art. 4 din Legea nr. 389/1943 constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale se fac prin înscrierea în cartea funciară. În aceste condiţii, trebuie să se recunoască reclamantului calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit legii speciale numai cu privire la cele două case care au fost demolate.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, recurentul nedepunând dovezi din care să rezultă că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Autoarea reclamantului era proprietara întregului imobil, aşa cum rezultă din probatoriul administrat.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticii formulate şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
1.. Potrivit art. 1169 C. civ., acela care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Ca atare, de vreme ce recurentul este cel care a susţinut că terenul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii potrivit legii speciale, a format obiectul Legii nr. 18/1991, îi revenea sarcina probei. Aceasta cu atât mai mult cu cât actul care ar fi făcut dovada susţinerilor recurentului putea fi solicitat de acesta, în condiţiile art. 175 C. proc. civ., care impune solicitarea înscrisului de către parte. Justificarea pentru neadministrarea probei, faptul că titlul a fost emis într-un singur exemplar , nu a putut fi primită, faţă de cele învederate anterior;
2. Întrucât nu a fost găsită întemeiată critica privitoare la teren, susţinerea recurentului în sensul că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii numai pentru construcţii este de asemenea nefondată.
Câtă vreme recurentul recunoaşte dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru construcţii, în egală măsură acestuia trebuie să-i fie recunoscut şi dreptul la măsuri reparatorii în privinţa terenului, de vreme ce imobilul compus din teren şi construcţii a fost preluat de stat unitar, prin acelaşi act normativ, iar eventuala neoperare în cartea funciară a transferului dreptului de proprietate a privit nu numai terenul ci şi construcţiile.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de pârâtul primarul municipiului Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 87A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5310/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
