ICCJ. Decizia nr. 579/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 579
Dosar nr. 675/33/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, sub nr. 9550/2003 reclamanţii M.I. şi M.A.E. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, N.I.V., N.N.N. şi SC C.A. solicitând să se constate preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului identificat în acţiune, să se constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a imobilului, să fie obligată persoana deţinătoare să emită decizie sau dispoziţie de restituire în natură a imobilului, iar în caz contrar să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii N. şi SC C.A. SA şi să se dispună rectificarea cărţii funciare.
Ulterior, reclamanţii şi-au extins acţiunea, chemând în judecată în calitate de pârât, municipiul Cluj Napoca, prin Primar.
Prin încheierea nr. 95 din 31 ianuarie 2003 Tribunalul Cluj secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei având ca obiect constatarea preluării abuzive de către stat a imobilului, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi rectificarea C.F. în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Petitele privind constatarea calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 şi obligarea persoanei deţinătoare la emiterea deciziei sau dispoziţiei de restituire în natură a imobilului au fost înregistrate pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. 1251 din 31 ianuarie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 14 martie 2003 pronunţată în această ultimă cauză, Tribunalul Cluj a respins acţiunea ca prematură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii care au susţinut, printre altele, că pârâţii N. nu pot avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu având ca obiect obligarea persoanei îndreptăţite să emită dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 2 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, s-a admis apelul reclamanţilor, s-a anulat în întregime sentinţa şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Cluj Napoca.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâţii N., iar prin Decizia nr. 3031 din 15 aprilie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza pentru soluţionarea în fond a apelului la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 120/A din 10 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, s-a admis apelul şi s-a schimbat sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamanţilor, reţinându-se lipsa calităţii procesuale pasive a tuturor pârâţilor.
Totodată, apelanţii reclamanţi au fost obligaţi să plătească pârâţilor N.I.V. şi N.N.N. suma de 300 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamanţii au declarat recurs, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că Decizia recurată este nelegală sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată câtre intimaţii N., deoarece ei nu au formulat cererea din prezentul dosar, în contradictoriu şi cu aceste persoane, ci doar cu Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Se mai susţine că în cursul soluţionării cauzei intimaţii pârâţi N., au formulat cereri în acest dosar, deşi nu i-au chemat în judecată, iar prin motivele de apel au cerut să se constate că aceştia nu au calitate procesuală pasivă.
Intimaţii N.I.V. şi N.N.N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor ce succed.
Litigiul de faţă are drept obiect soluţionarea capetelor de cere privind constatarea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi obligarea unităţii deţinătoare la emiterea deciziei sau dispoziţiei de restituire în natură a imobilului în cauză, ca urmare a disjungerii dispusă, de către Tribunalul Cluj prin încheierea nr. 95 din 31 ianuarie 2003.
Acest litigiu se poartă numai între reclamanţii şi pârâţii Statul Român prin Consiliul local Cluj, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi SC C.A. SA, intimaţii N. neavând calitate procesuală pasivă într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
De altfel, prin completarea motivelor de apel, fila 11 dosar nr. 3058/2003 al Curţii de Apel Cluj, reclamanţii au invocat expres excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor N. în litigiul de faţă, neînţelegând să se judece cu aceştia.
În atare situaţie, în mod nelegal instanţa de apel a dispus obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată către aceşti intimaţi, actualii recurenţi neavând culpă procesuală în legătură cu cheltuielile de judecată pe care le-au făcut intimaţii N. în prezenta cauză.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul şi a casa în parte Decizia recurată în sensul înlăturării obligaţiei respective stabilită în sarcina recurenţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.I. şi M.A.E. împotriva deciziei nr. 120/A din 10 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează în parte Decizia atacată, în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii, înlătură obligarea apelanţilor M.I. şi M.A.E. la plata cheltuielilor de judecată către N.I.V. şi N.N.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5849/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 493/2006. Civil → |
|---|
