ICCJ. Decizia nr. 595/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 595
Dosar nr. 13745/54/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 21 august 2006 Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a cerut Tribunalului Dolj să dispună, în temeiul art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării de către pârâtul I.D. a dreptului la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 mai 2006 în baza Acordului de readmisie dintre România şi Ungaria ratificat prin Legea nr. 230/2002.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1086 din 11 septembrie 2006, prin care a respins cererea mai sus descrisă întrucât măsura returnării a fost luată de Ungaria ca urmare a aprecierii fără nici un fel de dovadă că pârâtul ar fi depăşit perioada de şedere legală în Italia.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 755 din 13 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Prin apel s-a susţinut că pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie este suficient să existe faptul returnării pe baza unui acord de readmisie, autorităţile române neavând competenţa de a cerceta legalitatea şi temeinicia actului de returnare săvârşit de autorităţile străine, ci numai de a lua act de existenţa lui şi de a aplica prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională.
Instanţa de apel a hotărât că măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie poate fi luată numai dacă cetăţeanul român a fost returnat de un stat străin cu respectarea acordului de readmisie.
În concret, s-a constatat însă că I.D. a fost returnat de Ungaria pentru că s-ar fi aflat ilegal în Italia, ceea ce contravine art. 2 din Acordul de readmisie dintre România şi Ungaria.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs prin care a susţinut că instanţele au încălcat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, deoarece, reală fiind situaţia de fapt, nu s-a observat că România a încheiat acorduri de readmisie atât cu Italia, cât şi cu Ungaria, ambele state fiind membre ale Uniunii Europene, astfel încât returnarea unui cetăţean român de către unul din statele de mai sus pe motiv că s-a aflat ilegal pe teritoriul celuilalt constituie condiţie suficientă pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă numai cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Aşadar, contrar susţinerilor recurentei făcute în sensul limitării cadrului autorităţilor române de a lua doar act de simpla existenţă a faptului returnării, este nu numai necesară, ci şi obligatorie, verificarea de către autorităţile române, inclusiv cele judiciare, a respectării prevederilor acordului de readmisie dintre România şi statul străin returnant.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Acordul din 10 decembrie 2001 încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare, ratificat prin Legea nr. 230/2002 „fiecare parte contractantă va readmite, la cererea celeilalte părţi contractante, fără formalităţi deosebite, persoana care nu îndeplineşte ori nu mai îndeplineşte condiţiile legale în vigoare pentru intrarea şi şederea sa pe teritoriul statului părţii contractante solicitante...".
Ca urmare, în cazul concret, măsura returnării lui I.D. de către Ungaria în România, justificată numai de faptul şederii ilegale a acestuia în Italia, fără a se invoca şi/sau neîndeplinirea condiţiilor legale de a se afla pe teritoriul Ungariei, nu este în concordanţă cu clauza din acord mai sus redată, astfel că nu poate atrage sancţiunea legală prevăzută prin art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Pe cale de consecinţă, instanţele au aplicat corect legea, recursul de faţă nefiind fondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 755 din 13 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6301/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6296/2006. Civil → |
|---|
