ICCJ. Decizia nr. 6301/2006. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6301

Dosar nr. 29402/2/200.

Şedinţa publică din 27 iunie 2006

Deliberând asupra cauzei civile de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ. a reţinut următoarele:

Reclamantul O.A., prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2003 şi precizată la 19 aprilie 2004 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 4366, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Primăria comunei Mihăileşti, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunei Mihăileşti obligarea pârâţilor la despăgubiri prin echivalent, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul format din teren în suprafaţă de 499 mp şi construcţiile demolate, în valoare de 77.500 EURO şi la emiterea deciziei/dispoziţiei motivate la notificarea depusă.

Instanţa, prin sentinţa civilă nr. 129 din 7 mai 2004, a admis în parte cererea formulată în sensul obligării Ministerului Finanţelor Publice să remită reclamantului titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 551.216.000 lei, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul inginer S.D., reprezentând contravaloarea construcţiei expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1987 şi demolat.

Prin considerentele hotărârii se arată că notificarea nr. 142 din 21 septembrie 2001 nu a fost soluţionată prin decizie/dispoziţie, cu încălcarea termenului de 60 de zile dispus de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi, ca atare, acţiunea formulată în justiţie este întemeiată deoarece conduita culpabilă a persoanei notificate nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptăţite.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 faţă de împrejurarea că imobilul a fost demolat.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 în conformitate cu evaluarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcţiile demolate, se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea actuală.

În baza art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Ministerul Finanţelor Publice la emiterea către reclamant de titluri de valoare nominală faţă de opţiunea reclamantului pentru acest gen de despăgubiri.

Cu privire la măsurile reparatorii pentru teren s-a reţinut că suprafaţa de 437 mp a fost restituit în natură prin Ordinul prefectului nr. 143/1999 în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, iar pentru diferenţa de teren de 499 mp. Primăria comunei Mihăileşti a acordat teren în compensare de 1000 mp intravilan, conform titlului de proprietate nr. 31424/1994.

Investită cu soluţionarea apelului declarat de D.G.F.P. Giurgiu, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, urmare a admiterii apelului, a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării Primăriei Mihăileşti, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, să răspundă reclamantului prin decizie motivată la notificarea nr. 1420/2001 şi înlăturării obligaţiei Ministerului Finanţelor Publice de a emite titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare.

În motivarea deciziei menţionate, instanţa de apel a reţinut cele ce se vor arăta.

Conform cererii introductive de instanţă, un capăt de cerere era acela de obligare a pârâţilor să emită decizie/dispoziţie motivată la notificarea depusă de reclamant.

Prima instanţă a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ. şi, printr-o aplicare greşită a legii, s-a substituit primarului care trebuie să emită dispoziţia conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Faţă de aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, detentorul imobilului avea obligaţia să facă persoanei îndreptăţite o ofertă în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În speţă, deţinătorul imobilului nu a dat eficienţă textului menţionat, cum nu a fost avut în vedere nici art. 33 din Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, obligaţia stabilită de prima instanţă poate exista numai după ce Primăria Mihăileşti va răspunde notificării formulate.

Curtea a înlăturat susţinerile formulate în întâmpinare de reclamant întrucât sunt critici de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei ce nu au fost invocate prin calea de atac a apelului.

Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul-reclamant, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs Decizia este criticată pentru considerentele ce succed.

Primăria comunei Mihăileşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu a răspuns notificării formulate.

După reproducerea conţinutului art. 24, art. 28 şi art. 41 din Legea nr. 10/2001 a art. 15, art. 23, art. 24, art. 28 şi art. 41 din HG nr. 614/2001 şi art. 15, art. 23, art. 24, art. 41 şi art. 46 alin. (5) din HG nr. 614/2001, recurentul solicită obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor solicitate în cererea precizată.

În subsidiar, în temeiul art. 23.6 din HG nr. 498/2003, solicită două apartamente la bloc care să însumeze suprafaţa imobilului demolat, deoarece despăgubirea stabilită nu acoperă preţul unei garsoniere.

Se solicită acordarea uneia dintre modalităţile de despăgubire precizate precum şi plata de daune de către persoanele vinovate de nerespectarea legii.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut cele ce succed.

Conform art. 16 alin. (1)-(2), (4)-(7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, deciziile/dispoziţiile sau notificările nesoluţionate de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor însoţite de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pe judeţe, nu mai târziu de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul, reţinând legala respingere a cererii de restituire în natură, va transmite dosarele evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Aşadar, recurentul are posibilitatea de a obţine măsuri reparatorii care să exprime valoarea reală a construcţiei demolate în modalitatea enunţată de textul menţionat, întrucât dispoziţiile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare.

Ca atare, motivul de recurs nu poate fi primit, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva deciziei nr. 64/A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6301/2006. Civil