ICCJ. Decizia nr. 599/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 599.
Dosar nr. 30960/1/2006
Nr. vechi 13533/200.
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, sub nr. 722 din 25 ianuarie 2005, petenţii M.I. şi M.V. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Mioveni, anularea dispoziţiei nr. 2377/2004 emisă de primar, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent, a imobilului–teren în suprafaţa de 1000 mp şi construcţie, situat în satul Mioveni.
Potrivit sentinţei civile nr. 43 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins plângerea ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit precizărilor ulterioare, petenţii şi-au limitat pretenţiile numai la imobilul-teren, iar în privinţa acestuia nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci acelea ale legilor fondului funciar.
S-a constatat în acest sens, că autoarea reclamanţilor a figurat înscrisă în registrul agricol pe anii 1959-1962 cu un teren în suprafaţă de 0,62 ha, respectiv, 0,40 ha arabil; 0,12 ha păşune, şi 0,10 ha curţi construcţii.
În temeiul Legii nr. 18/1991 autorului reclamanţilor, M.I. (tatăl acestora) i-a fost reconstituită, în calitate de moştenitor al mamei sale, M.E., suprafaţa de 1,480 ha teren situat în extravilan.
S-a concluzionat că terenul solicitat prin notificare a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 şi ca atare, contestaţia este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei au declarat apel contestatorii, susţinând că terenul în suprafaţă de 0,10 ha nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991; că acesta este teren intravilan şi este supus restituirii în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 425/A din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive a suprafeţei de 1000 mp teren, respectiv a exproprierii acestuia, astfel cum au susţinut, neexistând un act de expropriere.
În plus, acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru tot terenul solicitat în anul 1991.
S-a mai apreciat că titlul de proprietate invocat, actul de vânzare-cumpărare autentic al autorului lor, ar putea fi folosit într-un alt cadru procesual, câtă vreme nu rezultă că şi-ar fi pierdut în vreun fel dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii reclamanţi.
Criticile acestora au privit greşita apreciere asupra faptului că terenul nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât el ar fi fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece titlul de proprietate eliberat în anul 2002 priveşte numai suprafaţa de teren situată în extravilan.
Or, din registrul agricol şi din contractul de vânzare cumpărare prin care bunicul recurenţilor a cumpărat suprafaţa de 1000 mp, a rezultat dreptul lor de proprietate.
Criticile nu au fost încadrate în drept.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, în vederea soluţionării notificării, a cerut notificatorilor depunerea mai multor acte doveditoare, fără ca aceştia să se conformeze, astfel încât soluţia dată a fost de respingere a solicitării formulate pentru nedovedirea preluării abuzive a bunului.
S-a mai susţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 18/1991, în temeiul cărora a fost reconstituit tot dreptul de proprietate pretins de reclamanţi, conform cererii formulate de aceştia în 1991.
Recursul este fondat în sensul următoarelor considerente:
În justificarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a folosit două argumente: a nedovedirii preluării abuzive a bunului întrucât nu există un act de expropriere şi respectiv, a reconstituirii deja a dreptului de proprietate conform titlului emis în anul 2002 în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pe acest ultim aspect urmează să se constate aprecierea greşită făcută de instanţă, care a interpretat greşit conţinutul titlului de proprietate (fila 29, apel), care priveşte reconstituirea unei suprafeţe de 1 ha şi 4800 mp, situată în extravilan.
Or, obiectul notificării l-a reprezentat o suprafaţă de 1000 mp, aflată în intravilan, menţionată în registrul agricol pe anii 1959-1962, cu destinaţia cămin de casă (fila 2, apel).
De aceea, concluzia că terenul din litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ceea ce l-ar exclude din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, este eronată şi are la bază o interpretare eronată (cu incidenţa astfel, a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) a unuia din actele deduse judecăţii prin care s-au justificat pretenţiile reclamanţilor.
În ce priveşte preluarea abuzivă a imobilului, instanţa a reţinut că aceasta nu a fost probată întrucât nu s-a depus un act de expropriere (având în vedere că reclamanţii au pretins preluarea terenului de către stat în baza unei exproprierii).
Pe acest aspect, instanţa nu şi-a exercitat rolul activ pentru a lămuri în ce modalitate bunul a ieşit din patrimoniul reclamanţilor şi de asemenea, nu a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr. 10/2001, preluare abuzivă înseamnă şi aceea efectuată în fapt, fără nici un temei legal [art. 2 alin. (1) lit. i)[.
Cum reclamanţii au făcut dovada că dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat a aparţinut patrimoniului autorului lor şi pe de altă parte, au pretins că a fost preluat abuziv, instanţa era datoare să administreze orice mijloace de probă pentru lămurirea acestei situaţii de fapt şi să nu se limiteze la consemnarea împrejurării că nu s-a depus la dosar decretul de expropriere.
Având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite pentru a face posibilă aplicarea legii, faţă de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. urmează să fie admis recursul şi casată Decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Cu ocazia rejudecării se va lămuri situaţia preluării bunului de către stat, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 referitoare la accepţiunea preluării abuzive imobilelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul. Casează Decizia 425 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti şi trimite spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5947/2006. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6031/2006. Civil → |
|---|
