ICCJ. Decizia nr. 6031/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6031
Dosar nr. 44174/1/200.
Nr. vechi 21475/2004
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 84 din 3 iunie 2003, A.N.A.R. a respins notificarea formulată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău, prin care, în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, cu motivarea că notificatoarea nu are calitate de persoană îndreptăţită, în accepţiunea art. 3 alin. (1) din lege.
La 9 iulie 2003, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău a formulat contestaţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu A.N.A.R., anularea deciziei şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului.
Investit iniţial cu soluţionarea acestui litigiu, Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 479 din 17 septembrie 2003, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 315 din 29 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând în esenţă, că imobilul în litigiu reprezintă sediul pârâtei, unitate care desfăşoară o activitate de interes public, fiind astfel incidente în speţă, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, prin încheierea din 10 mai 2004, la cererea pârâtei, instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua, considerentele şi respectiv dispozitivul sentinţei civile nr.315 din 29 martie 2004, în sensul că denumirea corectă a pârâtei este A.N.A.R. iar nu Consiliul de Administraţie al A.N.A.R., cum din eroare s-a trecut.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 12341/A din 4 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că reclamanta, prin însăşi legea sa de organizare face parte din categoria instituţiilor care, în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot avea calitatea de persoană îndreptăţită, în înţelesul art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, întrucât este o instituite publică creată în vederea apărării şi susţinerii intereselor comerţului şi industriei, precum şi a reprezentării lor în stat.
De altfel, se mai arată, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea, reprezintă sediul pârâtei.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit şi în baza unui act normativ abrogat s-a apreciat asupra lipsei calităţii sale de persoană îndreptăţită, în condiţiile în care din ansamblul reglementărilor în vigoare, rezultă că este persoană juridică de drept privat, ce protejează interesele agenţilor economici şi nicidecum una din instituţiile publice la care se referă art. 3 alin. (2) din lege.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 139 din 11 mai 1990 „privind camerele de comerţ şi industrie din România", comercianţii, persoane juridice şi persoane fizice, pot constitui, în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti, camere de comerţ şi industrie teritoriale, organizaţii autonome, destinate promovării intereselor membrilor lor, pentru dezvoltarea comerţului şi industriei, corespunzător cerinţelor economiei de piaţă.
Conform art. 2 şi art. 6 din acelaşi act normativ, camerele de comerţ şi industrie teritoriale se înfiinţează din iniţiativa comercianţilor iar sursele de finanţare se constituie din cotizaţiile membrilor, taxe, tarife, comisioane, donaţii, legate şi orice alte venituri realizate din activitatea desfăşurată, în condiţiile prevăzute de statut.
Caracterul autonom este prevăzut inclusiv pentru Camera de Comerţ şi Industrie a României, organizaţie nonguvernamentală cu care, camerele teritoriale pot stabili raporturi de cooperare, asociere sau afiliere (a se vedea art. 8 şi art. 9 din acelaşi act normativ).
Din ansamblul acestor reglementări, rezultă fără putinţă de tăgadă, caracterul de organizaţii de drept privat al camerelor de comerţ şi industrie din România, entităţi autonome, organizate în baza unui statut propriu şi autofinanţate, aspecte ce exclud exerciţiul oricărei prerogative care implică autoritatea publică a statului.
Împrejurarea că art. 9 alin. (1) al Decretului-lege nr. 139/1990 atribuie doar organismului central, respectiv Camerei de Comerţ şi Industrie a României, calitatea de organizaţie neguvernamentală de utilitate publică, nu poate duce la concluzia că aceasta face parte din categoria instituţiilor publice la care se referă art. 3 alin. (2) din lege, cele două noţiuni (instituţie publică, utilitate publică) neputând fi confundate sau asimilate.
De altfel, distincţia este inutil a mai fi analizată, în contextul formulării cererii introductive de către o cameră de comerţ şi industrie teritorială, a cărei funcţionare este potrivit legii autonomă, faţă de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
În consecinţă, având în vedere aspectele mai sus semnalate cât şi împrejurarea că prin hotărâre judecătorească s-a constatat că reclamanta este una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată prin Decretul nr. 74/1949 (Camera de Comerţ şi Industrie Bacău) se reţine că aceasta este îndreptăţită a solicita măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Rămase fără suport sunt şi trimiterile instanţei la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din lege, în contextul modificării acestora prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău împotriva deciziei civile nr. 2341/A din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr.315 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5785/2006. Civil → |
|---|
