ICCJ. Decizia nr. 5947/2006. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5947
Dosar nr. 2324/1/2006
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 871/CM/2005, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., invocată de contestatorul F.M.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a constatat că dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., a căror neconstituţionalitate a fost invocată, nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare promovată de contestatorul F.M., întrucât nu s-a pus în discuţie o eventuală excepţie de tardivitate a promovării contestaţiei, care să justifice nemulţumirea petentului faţă de faptul că legea nu prevede obligativitatea comunicării hotărârilor şi în cazul în care aceasta ar fi necesară pentru curgerea termenului de exercitare a contestaţiei în anulare.
Pe de altă parte, legea nu prevede un anumit termen în cadrul căruia contestaţia trebuie motivată, contestatorul având posibilitatea a solicita instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei şi amânarea judecăţii pricinii tocmai pentru a se motiva cererea.
S-a apreciat că, art. 319 C. proc. civ., stabileşte clar că termenul de 15 zile, în care se poate formula contestaţia în anulare, care curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, acest termen neputând depăşi, însă, un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin urmare, contestatorul poate solicita eliberarea unei copii a hotărârii, data de la care intra în posesia acesteia fiind momentul de la care se calculează termenul de exercitare a căii de atac a contestaţiei în anulare.
În concluzie, s-a apreciat că atâta vreme cât nu s-a pus în discuţie problema tardivităţii contestaţiei în anulare, invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., este nejustificată, textul invocat neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul F.M., iar în şedinţa publică din 16 iunie 2006, instanţa, luând act de cererea intimatei SC R. SA Galaţi, prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, rămânând în pronunţare pe această excepţie.
Examinând recursul declarat de recurentul-contestator F.M., instanţa îl constată inadmisibil, urmând a dispune respingerea acestuia în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Contestatorul a declarat recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin încheierea din 18 ianuarie 2006, de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 871/CM/2005, ce are ca obiect contestaţia în anulare formulată de acesta.
Caracterul autonom al încheierii ce face obiectul prezentului recurs, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă, formulat de contestatorul F.M., este exclus de dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit regulii generale, stabilite prin art.299 teza II C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul.
Legea procesual civilă a stabilit şi o excepţie de la regula generală menţionată, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, situaţie de strictă interpretare ce nu se regăseşte în cauză.
Încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este supusă regulii generale privitoare la căile de atac, în condiţiile stabilite de legea procesual civilă pentru hotărârea ce se va pronunţa în cauză, respectiv în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul F.M. împotriva deciziei civile nr. 613 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul civil nr. 241/CM/2005, care va fi o hotărâre irevocabilă, neîncadrându-se, astfel, în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., ce ar putea fi susceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs.
Prin urmare, neîndeplinită fiind una din cerinţele de exercitare a căilor de atac, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, acesta apare ca fiind inadmisibil potrivit dreptului comun.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza II din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea (cu referire la încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale) poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Însă, prin textul menţionat legiuitorul nu a vizat modificarea art. 299 C. proc. civ., ci, din considerente ce ţin de soluţionarea cu celeritate a cauzelor civile, a înlăturat în acest caz posibilitatea atacării încheierii şi cu apel, eliminând această cale intermediară de atac.
Încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs exclusiv în situaţia pronunţării acesteia în cursul judecării în fond a cauzei sau în calea de atac a apelului şi nu în situaţia pronunţării acesteia în cursul judecării în căile extraordinare de atac, respectiv, recurs, contestaţie în anulare şi revizuire.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în speţă, excepţia inadmisibilităţii recursului se constată a fi întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-contestator F.M., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul F.M. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în şedinţa publică din 18 ianuarie 2006 în dosar nr. 871/CM/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6117/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 599/2006. Civil → |
|---|
