ICCJ. Decizia nr. 6072/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6072
Dosar nr. 7322/1/200.
nr. vechi 1732/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 24 martie 2004 pronunţată în dosarul nr. 5435/2003, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de contestatoarea I.D. în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Bacău şi, în consecinţă a dispus anularea dispoziţiilor nr. 1246 din 13 mai 2003 şi nr. 2377 din 17 septembrie 2003, emise de pârât în baza Legii nr. 10/2001 şi a admis cererea de restituire în natură a imobilului situat în Bacău, compus din clădire şi teren aferent în suprafaţă de 410 mp, imobil preluat abuziv de stat (Decretul nr. 92/1950) din patrimoniul autorilor contestatoarei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut că în clădirea pentru care contestatoarea a depus notificare de restituire în natură funcţionează Grădiniţa nr. 7, însă până la data soluţionării cauzei nu a fost emisă hotărârea de guvern prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care să stabilească imobilele nerestituibile în natură şi pentru care se acordă doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1591/2004, admiţând apelul pârâtului, a schimbat sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată, reţinând următoarele:
Din actele depuse la dosar, respectiv adresa nr. 4622 din 15 octombrie 2002, rezultă că în lista imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001 figurează şi imobilul în cauză (poziţia nr. 17) care este afectat unei activităţi educative de interes general, fiind necesară menţinerea regimului de proprietate publică, cu atât mai mult cu cât se află şi pe lista monumentelor istorice aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor Ansamblului şi Siturilor Istorice, care, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 422/2001 sunt inalienabile, inprescriptibile şi insesizabile.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs contestatoarea I.D., criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, anterior completării şi modificării prin Legea nr. 247/2005, erau exceptate de la regula privind restituirea în natură imobilele necesare desfăşurării unor activităţi de interes public, social-cultural sau obştesc, însă numai în măsura în care afectaţiunea de interes public era stabilită prin hotărâre a guvernului.
Faptul că unitatea administrativ-teritorială a trecut imobilul în litigiu pe o listă a imobilelor exceptate de la restituirea în natură nu are relevanţă juridică, atâta vreme cât această listă nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern, astfel cum prevedea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea în vigoare la data soluţionării notificării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti recurate).
Este de remarcat, de asemenea, că în actuala reglementare a art. 16 din legea specială de reparaţie, imobilele afectate activităţilor de interes public, prevăzute în anexa 2, parte integrantă din lege, sunt supuse restituirii în natură, cu obligaţia proprietarilor (persoane îndreptăţite) de a le menţine afectaţiunea pe perioade determinate.
Dispoziţiile modificatoare introduse prin Legea nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare, respectiv sunt aplicabile şi litigiilor în curs, declanşate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În acest sens, este de menţionat că art. II alin. (1) din titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabileşte posibilitatea persoanelor îndreptăţite cărora le-au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin decizii sau dispoziţii emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, necontestate în justiţie şi nevalorificate, de a se adresa tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, pentru a solicita restituirea în natură.
Instanţa de apel a mai apreciat că imposibilitatea restituirii în natură a imobilului în litigiu ar fi determinată şi de înscrierea bunului pe lista monumentelor istorice.
Aprecierea instanţei este rezultatul interpretării greşite atât a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cât şi a dispoziţiilor Legii nr. 422/2001.
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul general cuprins în art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute şi de strictă interpretare.
Nici una din prevederile legii speciale de reparaţie nu exceptează de la restituire imobilele declarate monumente istorice.
Pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr. 422/2001 nu au semnificaţia scoaterii din circuitul civil a imobilelor clasificate monumente istorice, art. 4 alin. (1) din actul normativ prevăzând că „monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice".
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia şi să respingă ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.D. împotriva deciziei nr. 1591 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pe care o modifică, în sensul că, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva sentinţei nr. 129 din 24 martie 2004 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6491/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5/2006. Civil → |
|---|
