ICCJ. Decizia nr. 6491/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6491
Dosar nr. 6974/1/2006
Şedinţa publică din 4 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 17 februarie 2006, M.A.I., D.G.P., a solicitat instanţei în baza dispoziţiilor art. 28,art. 39 şi art. 55 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulaţie în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, intimatului B.G.M.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 5 decembrie 2005, pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului dintre România şi Belgia privind readmisia persoanelor, iar în baza art. 14 lit. e) din OUG nr. 65/1997, S.P.C.E.E.P.S. Dolj, i-a suspendat dreptul de folosinţă al paşaportului, pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv până la data de 5 decembrie 2006.
Intimatul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată şi ridicarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosinţă a paşaportului, luată de reclamantă întrucât nu a depăşit termenul de şedere legală prevăzut de lege.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 154 din 27 februarie 2006, a respins cererea şi a dispus totodată, disjungerea cererii reconvenţionale formulată de intimat pe care a scos-o de pe rol şi a înaintat-o spre soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din HG nr. 278/1994, întrucât intimatul având dreptul de lungă şedere în Belgia, nu se poate pune problema de a se afla ilegal pe teritoriul acestei ţări.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată în cauză, s-a apreciat că aceasta este de competenţa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile în care, suspendarea temporară a dreptului de folosinţă a paşaportului este o măsură luată printr-un act administrativ.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr.c248 din 22 martie 2006, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., M.A.I., D.G.P. care, susţine în esenţă că în mod greşit s-a respins cererea de transformare a suspendării dreptului de folosinţă a paşaportului în restrângerea dreptului la libera circulaţie, întrucât măsura este stipulată prin dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 248/2005, lege specială ale cărei dispoziţii au în vedere şi stoparea migraţiei ilegale.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 5 din 19 ianuarie 2006 – „privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate", restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acest stat.
Corelativ, art. 55 din acelaşi act normativ dispune că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Ca atare, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, suspendarea temporară a dreptului de a folosi paşaportul nu implică în mod obligatoriu şi restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţeanului român căruia i s-a aplicat o asemenea sancţiune.
În cauză, este adevărat că intimatul a fost returnat din Belgia la 5 decembrie 2005, însă ulterior, la 21 martie 2006 a primit viză pentru încă 3 luni, respectiv până la 20 iunie 2006 (a se vedea în acest sens, copie paşaport, fila 12, dos. 1004/civ/2006 al Curţii de Apel Craiova).
Totodată, prin adresa nr. 237 din 24 ianuarie 2006, Ambasada Belgiei la Bucureşti atestă faptul că intimatul B.G.M. , are dreptul la viză de lungă şedere pentru Belgia (f.6 dosar 1023/civ/2006 al Tribunalului Dolj, secţia civilă).
În consecinţă, în mod judicios s-a apreciat că nu este necesar a fi luată faţă de intimat măsura limitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 2 pct. 2 şi 3 din Protocolul nr. 4/1963 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.A.I., D.G.P. împotriva deciziei nr. 248 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6072/2006. Civil → |
|---|
