ICCJ. Decizia nr. 6118/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6118
Dosar nr. 6054/1/2006
Şedinţa publică din 22.06.2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
Prin Decizia nr. 9229 din 15 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de R.N.P.R. prin D.S. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 113/A din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, şi a modificat Decizia atacată în sensul că a admis apelul pârâtei, schimbând în tot sentinţa civilă nr. 238 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea şi, pe fond, respingând contestaţia reclamantei U.J.S. Vâlcea, filiala C.N.S.C.R. F. sindicatul judeţean al pensionarilor Vâlcea.
S-a reţinut în considerentele acestei decizii, pe de o parte, că U.J.S. Vâlcea nu are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea unui teren donat de T.G. în anul 1948 Sindicatelor Muncitoreşti şi Funcţionăreşti din Râmnicu Vâlcea, deoarece hotărârile judecătoreşti invocate de acesta, aflate la filele 20,21 şi 22 în dosarul nr. 270/2003 al Tribunalului Vâlcea, nu atestă nici continuitatea sa ca persoană juridică şi nici identitatea cu persoana juridică desfiinţată, în patrimoniul căreia se pretinde că se află terenul obiect al litigiului, iar pe de altă parte că acel teren, fiind extravilan potrivit probelor administrate, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din această lege.
În fine, s-a mai arătat că, în raport cu cele deja constatate este irelevant a se mai analiza critica ( nefondată, de altfel ) ce vizează necompetenţa instanţei de a stabili ea însăşi, urmare refuzului persoanei juridice deţinătoare, care sunt măsurile reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptăţite.
C.N.S.L.R. F., U.J.S. Vâlcea, Sindicatul Judeţean al Pensionarilor Vâlcea a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei mai sus arătate, cerând-în temeiul prevederilor art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
În dezvoltarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că instanţa de recurs a săvârşit două grave erori materiale constând în neobservarea probelor administrate care dovedesc calitatea contestatoarei de continuatoare a Sindicatelor muncitoreşti şi funcţionăreşti şi în neobservarea conţinutului raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că terenul obiect al litigiului nu este situat în extravilan, fiindu-i deci incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Contestaţia în anulare astfel motivată nu este întemeiată.
Judecând în fond litigiul, instanţa de recurs a hotărât în modul arătat după ce a analizat probele referitoare la statutul juridic al actualei contestatoare în raport cu sindicatul desfiinţat, precum şi cele referitoare la regimul juridic al terenului în litigiu, probe care sunt tocmai cele arătate prin contestaţia în anulare ca fiind omise la cercetare.
Aşadar, contestaţia în anulare de faţă este un veritabil recurs la recurs, prin care se invocă eventuale greşeli de judecată, nicidecum greşeli materiale care au determinat dezlegarea dată recursului.
Ori, nu este în scopul şi obiectul prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de a permite repararea unor greşeli de judecată, chiar reale de ar fi, pe calea contestaţiei în anulare.
Prin greşeli materiale textul legal are în vedere erori de fapt involuntare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului constând în confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia pronunţată iar nu greşeli de judecată în aprecierea probelor, interpretarea legii ori rezolvarea unui incident procedural.
Ca urmare, prin prisma acestui motiv invocat, contestaţia în anulare nu este întemeiată.
S-a invocat în drept şi art. 317 C. proc. civ., dar numai cu valoare de enunţ, fără a se arăta incidenţa concretă în cauză a cazurilor de contestaţie reglementate de textul de lege, astfel încât contestaţia nu va fi cercetată sub aceste aspecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare introdusă de U.J.S. Vâlcea, filiala C.N.S.R.L. F., Sindicatul Judeţean al Pensionarilor Vâlcea, împotriva deciziei nr. 9229 din 15 noiembrie 2005 pronunată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22. 06. 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6159/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6117/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
