ICCJ. Decizia nr. 6159/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6159
Dosar nr. 3414/1/200.
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 773 din 5 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă contestaţia formulată de I.C., decedată pe parcursul procesului, ce a fost continuat de moştenitorii săi legali, în calitate de descendenţi, M.M.R.M. şi G.R.I. în contradictoriu cu Primăria oraşului Buşteni, dispunându-se anularea dispoziţiei nr. 324 din 14 aprilie 2005 emisă de pârâtă. S-a dispus obligarea acesteia de a retroceda în natură reclamantei imobilul situat în Buşteni, judeţul Prahova, compus din parter şi etaj, şi terenul aferent de 400 mp, identificat prin schiţa de plan, întocmită de intimată (filele 23, 24 şi 25 dosar fond).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că imobilul solicitat a aparţinut autorilor reclamantei I.P. şi I.S., de la care a fost rechiziţionat prin ordinul Prefecturii Prahova nr. 827/1948, fără a fi naţionalizat, ceea ce s-a constatat prin sentinţa civilă nr. 1010/1956 a Tribunalului Popular al raionului Câmpina.
În consecinţă, în raport de preluarea abuzivă a imobilului, s-a dispus restituirea lui în natură, conform prevederilor art. 3, art. 7 şi art. 9, art. 20, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat de Primăria oraşului Buşteni împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1043 din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor reclamantei, de la care a fost preluat abuziv, astfel că se impune retrocedarea lui moştenitorilor legali.
Împotriva acestei hotărâri Primăria oraşului Buşteni a declarat recursul de faţă, susţinând că ambele instanţe au reţinut fără probe concludente că imobilul în discuţie a fost rechiziţionat şi că I.C. are calitate de persoană îndreptăţită la restituire.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi de prevederile art. 221, articol nou, introdus prin legea cu modificare, la care s-a făcut referire.
Potrivit acestei prevederi legale actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul motivărilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluţionării notificării. În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării.
Prin această din urmă dispoziţie a fost prezumată existenţa dreptului de proprietar şi întinderea sa în raport de cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.
Prin urmare, în situaţia în care actele de proprietate nu se mai găsesc, prin lege s-a creat posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate prin actul de preluare abuzivă, care în absenţa unor probe contrare este prezumat a fi cel recunoscut în acest act.
În cauză, sunt înscrisuri de necontestat, emise chiar de fostul Sfat Popular al Oraşului Buşteni, care fac deplină dovadă că imobilul în litigiu a fost rechiziţionat de la autorii reclamantei, cu referire la ordinul nr. 8275/1948 emis de Prefectura Prahova (fila 17). În plus şi prin sentinţa civilă nr. 1010 din 9 aprilie 1946 a fostului Tribunal Popular al oraşului Câmpina s-a făcut dovada că s-a solicitat preluarea imobilului în litigiu, aparţinând soţilor I. în temeiul Decretului nr. 191/1951.
Prin urmare, în raport de prevederile legale la care s-a făcut referire, rezultă că s-a făcut dovada în cauză că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor reclamantei.
Tot astfel, instanţele au reţinut corect şi calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei I.C., fiica lui I.P., astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 127/1959 eliberat de fostul notariat de Stat al Raionului 1 Mai şi declaraţia autentică, prin care se atestă că soţiile tatălui reclamantului nu au avut moştenitori, astfel că reclamanta este singura persoană îndreptăţită la restituire.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Buşteni împotriva deciziei nr. 1043 din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6118/2006. Civil → |
|---|
