ICCJ. Decizia nr. 6331/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6331
Dosar nr. 5648/121/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 decembrie 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Galaţi să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul T.M.C. a dreptului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul a fost returnat din Suedia la data de 26 octombrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentinţa nr. 99 din 18 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, pentru restricţionarea dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta invocând faptul că pârâtul a fost returnat anterior datei aderării României la Uniunea Europeană, iar legislaţia europeană trebuie avută în vedere pentru situaţiile ivite după data de 1 ianuarie 2007. Restul motivelor de apel cuprind o analiză a dispoziţiilor Legii nr. 248/205.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 134/A din 18 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, Curtea de reţinut că în materia liberei circulaţii a persoanelor având cetăţenia română, atât legea internă cât şi legislaţia comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români este garantat prin art. 25 din Constituţia României, art. 48 din Tratatul Comunităţii Europene şi art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât priveşte excepţiile de la această regulă, ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, cât şi în cuprinsul legislaţiei comunitare, art. 27 din Directiva 2004/38/CE, acestea fiind pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Prin raportare la dispoziţiile menţionate, curtea a apreciat că actele depuse în dovedirea cererii nu atestă o altă situaţie de fapt, decât aceea că pârâtul ar fi încălcat dreptul de şedere pe teritoriul Suediei.
Cum simpla nerespectare a condiţiilor de şedere pe teritoriul Suediei a unui cetăţean român nu poate fi încadrată în sfera noţiunilor de ordine, siguranţă sau sănătate publică, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte solicitând casarea hotărârilor de mai sus şi, pe fond, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că pârâtul-intimat a fost returnat din Suedia în baza unui acord de readmisie, constituind temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene.
A mai arătat că prevederile legale invocate sunt în deplină concordanţă cu art. 2 alin. (1) din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu este fondat.
Prin critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susţine că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
Asemenea susţinere nu este corectă prin ea însăşi.
Astfel art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă....".
Posibilitatea iar nu obligativitatea stipulată prin lege obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăşi măsura restrângerii, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar şi să examineze acele fapte şi măsuri cerută prin prisma raportului de proporţionalitate şi apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecăţii lui, fie în sensul respingerii acesteia.
În concordanţă cu considerentele de mai sus au procedat instanţele în cauza de faţă, stabilind că pârâtul a fost returnat din Suedia, dar fapta sa nu poate fi încadrată în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 134/A din 18 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6335/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6185/2006. Civil → |
|---|
