ICCJ. Decizia nr. 6666/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6666
Dosar nr. 7427/200.
Şedinţa publică din 6 iulie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea adresată Prefecturii judeţului Iaşi sub nr. 30 din 13 februarie 2002, reclamanţii A.G. şi A.E. au solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti pentru imobilul format din casă şi teren de 1000 mp, situat în Paşcani, care a fost preluat abuziv de stat, iar care a fost ulterior demolată şi pe locul ei s-a construit F.S.
Ca răspuns la notificare, primarul municipiului Paşcani a emis dispoziţia nr. 2534 din iunie 2004 prin care s-a respins cererea reclamanţilor cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamanţii au formulat o contestaţie înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 5712 din 21 iulie 2004.
În motivarea acesteia au arătat că, în anul 1956 au cumpărat un teren de 895 mp, situat la adresa menţionată în notificare, teren pe care în anul 1962 au construit o casă de locuit compusă din patru camere.
Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 142/1979, fără plata unei despăgubiri, iar ulterior casa a fost demolată, construindu-se în locul ei actuala SC S. SA Paşcani.
Reclamanţii au mai arătat că au depus înscrisuri cu care si-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri băneşti, precum şi dovezi privind preluarea abuzivă a imobilului notificat, astfel că dispoziţia primarului a fost nelegală.
Prin acţiune au solicitat despăgubiri numai pentru casa de locuit.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 961 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi. A fost anulată dispoziţia atacată şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru construcţia demolată din Paşcani.
S-a respins cererea reclamanţilor privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii au dovedit că au avut în proprietate suprafaţa de teren de 895 mp, dobândită prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 7361 din 25 ianuarie 1956, din care expropriat suprafaţa de 250 mp în baza Decretului nr. 142/1979.
Cu privire la casa de locuit, instanţa a reţinut că s-au depus dovezi privind existenţa ei constând intr-un contract de asigurare încheiat sub nr. 1 din 25 august 1975, în fişa de evidenţă fiscală pe perioada 1966-1978, în care se menţionează că în anul 1978 casa a fost demolată, precum şi din adeverinţa emisă de A.D.A.S. Paşcani la data de 30 iunie 1970 în sensul că, urmare inundaţiilor din 11-12 mai 1970, reclamantul A.G. a suferit avarii la casa din strada C.
Având în vedere data demolării construcţiei şi cea a exproprierii terenului de 250 mp, instanţa a reţinut prezumţia simplă privind preluarea abuzivă a casei în scopul exproprierii terenului pentru realizarea investiţiei F.S. Paşcani.
În temeiul prevederilor art. 1 pct. 2 alin. (1) lit. h), art. 3, alin. (1) lit. a), şi art. 10 alin. (1) şi (8), din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că reclamanţii îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa de locuit.
Apelul declarat împotriva sentinţei de Primarul municipiului Paşcani a fost admis, prin Decizia civilă nr. 214 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi. Sentinţa a fost schimbată în tot, respingându-se acţiunea reclamanţilor.
S-a reţinut că reclamanţii nu au dovedit că imobilul-casă de locuit pe care susţin că l-au avut în proprietate pe terenul expropriat a fost preluat abuziv de stat, astfel că nu li se cuvin măsuri reparatorii pentru acesta.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat că, reclamanţii au administrat probe în sensul preluării abuzive a casei de locuit şi demolării ei, aşa cum a reţinut instanţa de fond prin sentinţa a cărei menţinere o solicită.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Contrar menţiunilor din dispoziţia atacată, reclamanţii au depus dovezi în sensul că au avut în proprietate o casă de locuit situată în Paşcani, construită pe un teren cumpărat cu un act autentic şi transcris în anul 1956.
În acest sens, instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 482 şi art. 492 C. civ., precum şi a celor din art. 22.1. lit. d) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Astfel, instanţa a dat forţă probantă adeverinţei emise de punctul operator de lucru „ADAS" Paşcani la 30 iunie 1970 în sensul că imobilul-casă de locuit al reclamanţilor a fost avariat în urma inundaţiilor din luna mai 1970, ca şi contractului de asigurare pentru clădiri din 25 august 1975, dar mai ales certificatului din care rezultă că reclamanţii au figurat în evidenţele fiscale cu o casă de locuit în perioada 1966-1978, când aceasta apare ca demolată.
Probatoriul este insuficient şi urmează a fi completat cu privire la momentul preluării casei de către stat şi al demolării ei. Aceasta pentru că părţile se contrazic sub acest aspect, iar reclamanţii au depus o adeverinţă eliberată în anul 2003 de către Primăria municipiului Paşcani din care rezultă că imobilul ar fi fost demolat în anul 1976, deci cu trei ani înainte de exproprierea terenului, dar aceste relaţii sunt obţinute de la vecini, conform menţiunii din adeverinţă.
Prezumţiile simple reţinute de instanţa de fond pornesc de la fapte insuficient conturate pentru a fi acceptate de mijloacele de probă.
Pe de altă parte este adevărat că, în ipoteza în care nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, dar este necesar a se completa probatoriul pentru a se verifica când şi cine a demolat construcţia pentru a funcţiona această prezumţie legală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced se va admite recursul, se va casa Decizia instanţei de apel şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe [art. 204, pct. 9, şi art. 312 alin. (1), (2), (3) şi art. 315 C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii A.G. şi A.E. împotriva deciziei nr. 214 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 665/2006. Civil. Despăgubire. Recurs → |
|---|
