ICCJ. Decizia nr. 6603/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6603
Dosar nr. 4170/44/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 583 din 9 mai 2006 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantele D.D. şi D.M., decedată, continuată de moştenitoarele D.O.I. şi T.A. împotriva pârâtei Primăria municipiului Galaţi, a anulat dispoziţia nr. 1162 din 6 ianuarie 2005 emisă de pârâtă şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamante pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Galaţi, a cărui valoare echivalentă este de 799 891 183 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu a aparţinut autorilor comuni al reclamantelor, P.N. şi P.M., şi a fost preluat abuziv în proprietatea statului, astfel încât reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia atacată s-a stabilit că imobilul nu poate fi restituit în natură şi că valoarea acestuia, din care s-a dedus despăgubirea iniţială actualizată, este de 799 891 183 lei, dar că beneficiara măsurilor reparatorii este numai reclamanta D.M. şi numai pentru cota de 1/3 din imobil.
Din conţinutul notificării tribunalul a reţinut însă că ambele reclamante, ca moştenitoare ale defuncţilor, au formulat notificare şi că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată prevede că de cotele moştenitorilor care nu au formulat notificare beneficiază cei care au depus în termen cererea.
În atare situaţie, chiar dacă copiii celei de-a treia fiice a defuncţilor, T.A., nu au formulat notificare, cele două moştenitoare reclamante beneficiază de măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Prin Decizia civilă nr. 382/A din 1 noiembrie 2006 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, deşi în preambulul notificării nu apare şi numele reclamantei D.D., în cuprinsul acesteia este menţionat, ca şi în actele care însoţesc notificarea.
Pe de altă parte, chiar reclamanta D.M., căreia dispoziţia emisă îi era favorabilă, a înţeles să o atace, arătând că notificarea a fost făcută şi de cealaltă moştenitoare.
Soluţia tribunalului corespunde şi dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte lipsa din dispozitiv a menţiunii referitoare la natura despăgubirilor, curtea de apel a stabilit că nu poate fi imputată tribunalului, deoarece acesta s-a pronunţat în limitele învestirii sale.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, formulând următoarele critici:
Notificarea a fost formulată doar de reclamanta D.M., în nume propriu, aşa încât în mod greşit s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii şi reclamantei D.D., iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, într-o atare situaţie dreptul de proprietate se stabileşte pe cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Tribunalul nu avea dreptul să stabilească cuantumul despăgubirilor, câtă vreme intrase în vigoare Legea nr. 247/2005, iar aceasta este de imediată aplicare.
Potrivit noii reglementări Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are această atribuţie.
De asemenea, Primăria nu poate fi obligată la plata de despăgubiri, ci doar la emiterea de dispoziţii referitoare la acordarea de titluri de valoare nominală prin intermediul altor instituţii.
Intimata T.A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Curtea de apel, confirmând soluţia tribunalului, a reţinut, ca situaţie de fapt, care nu poate fi reapreciată în recurs, că atât D.M., cât şi D.D. au formulat notificare pentru imobilul în litigiu.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată instanţele au reţinut că cele două moştenitoare au dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Aceasta soluţie este legală, pentru că reclamantele au dovedit calitatea de moştenitoare ale foştilor proprietari ai imobilului, şi nu de moştenitoare ale unui coproprietar, astfel încât întinderea dreptului lor la măsuri reparatorii să fie aceea corespunzătoare cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului preluat de stat.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 referitoare la entitatea abilitată să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, nici această critică de nelegalitate nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile legale invocate nu se aplică litigiilor în curs de judecată.
La data sesizării tribunalului, 1 martie 2005, Legea nr. 247/2005 nu fusese adoptată, iar tribunalul a fost legal învestit a se pronunţa asupra dispoziţiei emise de pârâtă, inclusiv cu privire la valoarea măsurilor reparatorii.
Contrar celor susţinute de recurentă, prin Decizia atacată ea nu a fost obligată la plata de despăgubiri, aşa încât această critică nu are legătură cu soluţia şi nu poate fi analizată.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să menţină Decizia şi să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Galaţi prin primar împotriva deciziei nr. 382 A din 1 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6601/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6609/2006. Civil → |
|---|
