ICCJ. Decizia nr. 661/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 661/200.
Dosar nr. 606/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
prin sentinţa civilă nr. 678/2004, pronunţată în dosarul nr. 12089/2003, Tribunalul Prahova a admis contestaţia formulată de contestatorul T.Ş.M. în contradictoriu cu intimata SC P. SA Ciorani, a anulat Decizia nr. 91 din 13 noiembrie 2003, emisă de intimată în baza Legii nr. 10/2001 şi a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în comuna Teişani, punct G., judeţul Prahova, compus din teren şi construcţii identificate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimata SC P. SA, potrivit deciziei civile nr. 2722 din 27 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 7021/2004.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut următoarele:
Prin notificările nr. 1616, 2607/2001 şi 504/2002, contestatorul a solicitat intimatei restituirea în natură a imobilului (construcţie şi teren) situat în comuna Teişani, punct G., cerere respinsă de intimată cu motivarea că dreptul de proprietate al autoarei contestatorului, B.M. şi identitatea imobilului revendicat cu cel evidenţiat în patrimoniul intimatei nu au fost dovedite precum şi datorită faptului că, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabile, deţinute de societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Din înscrisurile depuse la dosar (certificatul nr. 1164/1974 eliberat de Arhivele Naţionale, procesele-verbale de preluare, filele 31, 42, 43-48 din dosarul tribunalului) rezultă că în anul 1949, în baza Decretului nr. 83/1949, autoarea contestatorului, M.A.B., a fost expropriată inclusiv cu un conac şi teren aferent care, potrivit adresei nr. 930/2004 a Primăriei comunei Teişani şi declaraţiilor autentificate ale numiţilor T.R. şi D.G., este unul şi acelaşi cu cel deţinut de SC P. SA.
De asemenea, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că imobilul expropriat în anul 1949 este unul şi acelaşi cu cel deţinut de apelanta intimată.
Apărările acestei părţi, în sensul că restituirea în natură este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, au fost înlăturate, argumentat de faptul că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil (Constituţia din 1948, în vigoare la data preluării, prevedea la art. 10 că pot fi făcute exproprieri numai cu plata unei drepte despăgubiri) şi că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, apelanta intimată era o societate comercială cu capital de stat, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 20.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel şi a „sentinţei" tribunalului a declarat recurs apelanta intimată SC P. SA, criticând-o ca fiind nelegală, în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., (indicat cu ocazia dezbaterilor) pentru motive prin care se reiterează criticile invocate în apel, în sensul că reclamantul nu şi-a dovedit dreptul de proprietate, din actele depuse la dosar nerezultând vecinătăţile imobilului moştenit cu cel revendicat, expertizele efectuate în cauză neputând să precizeze dacă bunul este unul şi acelaşi cu cel moştenit având în vedere că nu există nici o schiţă sau acte în acest sens.
Se mai susţine că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 83/1945, prin care s-a făcut reforma agrară consfinţită de Constituţia din 1948, deci cu titlu valabil şi că este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamantul are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent şi nu la restituirea în natură.
Recursul este nefondat.
Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanţelor anterioare privind identitatea dintre imobilul pentru care a fost înregistrată notificarea şi imobilul deţinut de recurenta apelantă, constituie o chestiune de fapt şi se bazează pe interpretarea probelor administrate (înscrisuri, declaraţii de martori, expertize), care nu mai poate face obiectul analizei instanţei de recurs, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct. 11 în vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului, ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situaţia de fapt reţinută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Dimpotrivă, în recurs intimatul contestator a depus planşe foto executate anterior exproprierii şi în prezent, din a căror examinare comparativă rezultă că, într-adevăr, concluzia curţii de apel în sensul identităţii imobilelor este justificată.
Susţinerea privind lipsa dovezii titlului de proprietate, respectiv a titlului în baza căruia autoarea intimatului contestator deţinea imobilul la data preluării de către stat, deşi reală, nu poate conduce la soluţia preconizată de recurentă.
Este de necontestat faptul că, potrivit înscrisurilor administrate (certificat eliberat de Arhivele Naţionale, adrese ale Primăriei Teişani, procese-verbale de preluare întocmite în anul 1949) autoarei contestatorului, B.M., imobilul în litigiu i-a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949.
Conform dispoziţiilor art. 221 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, persona individualizată în actele de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive „este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar", „în absenţa unor probe contrare", iar în prezenta cauză prezumţia instituită de dispoziţia legală analizată nu a fost răsturnată în nici un mod.
În fine, şi ultimul motiv invocat de recurentă este neîntemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din legea specială de reparaţie, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptăţite, dacă erau deţinute la data intrării în vigoare a legii „de o societate comercială la care statul (...) era acţionar ori asociat majoritar".
Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principii, în textul general cuprins de art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute şi de strictă interpretare.
Situaţia de excepţie invocată de recurentă, prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (1) din lege priveşte exclusiv societăţile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care, conform art. 20 alin. (1) imobilele deţinute (la data intrării în vigoare) de societăţi comerciale cu capital majoritar de sta se restituie în natură, art. 20 alin. (1) având şi semnificaţia indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 şi de art. 20 alin. (41) (dispoziţie interpretativă introdusă prin Legea nr. 247/2005).
Cum, conform propriilor afirmaţii, recurenta a fost privatizată ulterior intrării în vigoare a legii şi înregistrării de către intimatul contestator a notificării, hotărârile instanţelor anterioare sunt pronunţate în interpretarea şi aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză cazul de modificare pronunţat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Ciorani împotriva deciziei civile 2722 din 27 octombrie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă recurenta la 11.320.000 ROL către intimatul T.Ş.M.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6431/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6409/2006. Civil → |
|---|
