ICCJ. Decizia nr. 6866/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6866
Dosar nr. 21270/3/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2004, reclamantele V.V. şi R.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună anularea Dispoziţiei nr. 3131 din 30 iulie 2004, emisă de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziţii prin care să facă o ofertă de restituireprin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală.
Prin sentinţa civilă nr. 1061 din 25 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor, reţinând următoarele:
Prin Decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea reclamantelor prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate privind imobilul revendicat.
În raport de prevederile dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi nedepunerea nici unui înscris doveditor, la notificarea formulată, nici în faza administrativă şi nici în cursul soluţionării procesului, dispoziţia emisă de pârât s-a apreciat ca fiind legală.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 2280/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantelor declarat împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, decizie prin care s-a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că recurentele-reclamante sunt persoane îndreptăţite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece au demonstrat că sunt proprietarele imobilului în litigiu.
Astfel, s-a arătat că imobilul proprietatea autorilor reclamantelor, a fost preluat prin expropriere în baza Decretului nr. 19/1977, anexa 1, poziţia 40 (fila 4, dosar fond).
S-a mai arătat că proprietatea autorilor reclamantelor, în raport de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 a fost confirmată şi de evidenţele cadastrale şi fiscale locale pentru imobilul care ulterior a fost demolat, trimiţându-se astfel, cauza pentru soluţionare pe fond.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 995/2006 a admis acţiunea reclamantelor, a anulat dispoziţia emisă de pârât şi l-a obligat pe acesta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin notificarea nr. 289 din 8 februarie 2002, reclamantele au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri nominative, pentru imobilul teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţie 118 mp, situat în Bucureşti.
Acest imobil a fost expropriat în baza Decretului nr. 19/1977, construcţia demolată iar terenul în prezent este ocupat de blocurile construite la nr. 4.
Prin actele depuse, reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite pentru suprafaţa de 400 mp teren şi 118 mp construcţie. Pentru diferenţa de teren care era deţinută împreună cu V.V. şi M. nu s-au făcut dovezi privind calitatea de moştenitori şi de pe urma acestora.
Restituirea în natură nu este posibilă întrucât, terenul în prezent este ocupat de blocurile cu amenajările acestora, astfel că în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (4), (5) şi (6) din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul compus din suprafeţele de teren precizate şi construcţie.
Prin Decizia civilă nr. 179/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod legal au fost aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 cu privire la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, obligând pârâta să emită o propunere de acordare a acestora, în raport de dispoziţiile art. 16 şi urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce va fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantelor s-a reţinut că acest aspect a fost clarificat în mod expres şi nu se mai poate pune în discuţie, în raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Prin recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, se susţine că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, precum şi ale art. 21.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, întrucât reclamantele nu au făcut dovada deplină a dreptului de proprietate asupra imobilului, simpla menţionare în Decretul nr. 19/1977 nu le îndreptăţeşte la acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. dezlegările instanţei supreme asupra problemelor de drept sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, drept urmare acest aspect nu mai poate fi analizat.
Calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost stabilită prin Decizia nr. 2280/2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mod irevocabil.
În acest fel, s-a procedat la soluţionarea cauzei pe fond stabilindu-se irevocabil prin Decizia nr. 2280/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că reclamantele şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului şi au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Astfel, critica cu privire la nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este nefondată.
În raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de municipiul Bucureşti prin primar general împotriva deciziei nr. 179 din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6902/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6739/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
