ICCJ. Decizia nr. 6995/2006. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 292 din 13 iulie 2004, prin care a admis în parte acțiunea civilă introdusă de reclamantul P.G. împotriva pârâților Consiliul Local Craiova, Primarul municipiului Craiova, Prefectura județului Dolj și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a anulat dispoziția nr. 7434 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarul municipiului Craiova, a omologat raportul de expertiză întocmit de ing. C.S., a dispus restituirea în natură către reclamant a unor terenuri în suprafață totală de 960.819 mp identificate prin anexele nr. 3 și nr. 4 din raportul de expertiză omologat, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru un teren intravilan în suprafață de 43 ha și a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Craiova să facă reclamantului, pe cale de dispoziție motivată, oferte de restituire prin echivalent pentru cel din urmă teren.
împotriva sentinței de mai sus au declarat apel comun Primăria municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova, iar D.G.F.P. Dolj a declarat apel distinct în numele Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant al Statului Român.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 2813 din 9 septembrie 2004, prin care a luat act că Primăria municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova au renunțat la judecarea apelului.
Prin încheierea nr. 8153 din 19 octombrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a strămutat judecarea apelului declarat de petent de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timișoara.
Secția civilă a celei din urmă instanțe a pronunțat decizia civilă nr. 47 din 9 februarie 2006, prin care a respins ca fiind tardiv apelul declarat de către D.G.F.P. Dolj în numele Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 292 din 13 iunie 2004 a Tribunalului Dolj.
Totodată, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de către N.M.
Pentru a hotărî astfel asupra apelului, instanța de apel a reținut ca stare de fapt că sentința atacată a fost pronunțată la 13 iulie 2004 și a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 16 iulie 2004, calea de atac a apelului fiind exercitată de către mandatara D.G.F.P. în luna noiembrie 2004.
Ca urmare, s-a statuat că termenul de apel prevăzut de art. 284 C. proc. civ. s-a împlinit la 1 august 2004, susținerile apelantei în sensul că a luat cunoștință despre hotărârea primei instanțe abia în luna noiembrie 2004 nefiind atestate de înscrisuri aflate în dosarul cauzei, fiind însă și contradictorii față de împrejurarea că la data de 9 septembrie 2004 reprezentantul consilier juridic, prezent fiind în ședința Curții de Apel Craiova în care s-a luat act de renunțarea celorlalte părți la judecarea apelului declarat împotriva aceleiași sentințe, nu a susținut în nici un fel aspecte legate de necomunicarea hotărârii sau de intenția de a declara apel.
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat la rându-i de mandatara D.G.F.P. Dolj, a declarat recurs solicitând casarea deciziei civile nr. 47 din 9 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă și, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru evocarea fondului pricinii.
Invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că nu împărtășește punctul de vedere al instanței de apel în sensul că hotărârea atacată ar fi fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la 16 iulie 2004, deoarece din dovada de comunicare avută în vedere de către instanța de apel rezultă că la acea dată hotărârea primei instanțe a fost comunicată D.G.F.P. Dolj, care însă nu a avut calitatea de parte în procesul de primă instanță, fiind numai reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice în baza mandatului dat de acesta, mandat care nu a conținut solicitarea expresă ca actele de procedură să fie comunicate la sediul mandatarei.
Ca urmare, se susține că sentința apelată ar fi trebuit să fie comunicată Ministerului Finanțelor Publice la sediul său central, iar în lipsa unei asemenea comunicări erau incidente dispozițiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel.
De asemenea, se mai susține în dezvoltarea recursului că la termenul din 9 septembrie 2004, când a avut loc ședința Curții de Apel Craiova în care alte părți au renunțat la judecarea propriului lor apel, a fost lipsă de procedură cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar mandatul de reprezentare nu era însă transmis D.G.F.P. Dolj.
în raport cu cele astfel susținute, recurentul a apreciat ca fiind nelegală respingerea apelului său pe motiv de tardivitate.
Recursul nu este întemeiat.
Este necontestat prin recursul de față că în procesul soluționat în fond și în primă instanță de către Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 292 din 13 iulie 2004, Statul Român a avut calitatea de pârât fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care, la rându-i, a dat mandat de reprezentare D.G.F.P.
Este adevărat că instanța de apel a greșit statuând în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 16 iulie 2004, în realitate, așa cum se susține și prin motivarea recursului, hotărârea fiind comunicată la acea dată D.G.F.P. Dolj, mandatată de Ministerul Finanțelor Publice prin delegația nr. 216601 din 22 martie 2004, aflată la fila 45 în dosarul de primă instanță, să-i reprezinte interesele "pe tot parcursul procesului până la soluționare, în sensul de a întreprinde toate actele procedurale necesare soluționării cauzei".
Potrivit art. 68 alin. (3) C. proc. civ., mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătate în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru o anumită instanță.
în aceste condiții, evocarea de fapt mai sus arătată săvârșită de către instanța de apel nu are nici o semnificație în raport cu soluția dată apelului, deoarece termenul de declarare a acestuia a început să curgă de la aceeași dată de 16 iulie 2004, la care hotărârea primei instanțe a fost comunicată D.G.F.P. Dolj mandatată de Ministerul Finanțelor Publice să-i susțină interesele judiciare în cauza de față.
Ca urmare, indiferent de considerentele avute în vedere de către instanța de apel, soluția dată apelului estre legală din moment ce termenul de declarare s-a împlinit anterior lunii noiembrie 2004 când a fost declarat apelul constatat a fi tardiv prin hotărârea supusă prezentului recurs.
în consecință, nu se mai impune examinarea celorlalte susțineri din motivarea recursului de față, care, pentru toate cele ce preced, a fost respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7055/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6992/2006. Civil → |
|---|
