ICCJ. Decizia nr. 7024/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 18 august 2004, reclamantele I.M., N.S. și G.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând ca acesta să fie obligat să se pronunțe asupra notificării lor referitoare la imobilul situat în sector 2 și să le plătească 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
în motivarea cererii, întemeiate pe art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 1073 și art. 1075 C. civ., reclamantele au susținut că:
- sunt moștenitoarele proprietarilor imobilului solicitat (teren de 254 mp și o construcție, în prezent demolată), preluat de stat în baza Decretului nr. 397/1987;
- pârâtul nu a răspuns în termenul prevăzut de lege la notificarea lor, din 9 noiembrie 2001 (însoțită de toate actele doveditoare necesare), prin care solicitau măsuri reparatorii.
Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința nr. 835 din 4 octombrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, pe considerentul că, față de obiectul cererii, în speță sunt operante dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., și nu ale art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr. 300 din 2 martie 2005, a admis recursul declarat de reclamante și a casat sentința, cu trimiterea cauzei la același tribunal, pentru continuarea judecății.
S-a reținut că, potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent să soluționeze, în primă instanță, contestațiile formulate în baza acestei legi, indiferent de obiectul lor.
Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința nr. 650 din 21 iunie 2005, a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârât să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării formulate de reclamante și a respins, ca inadmisibilă cererea privitoare la daunele cominatorii.
S-a reținut că pârâtul nu a răspuns, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la notificarea făcută de reclamante, care, potrivit art. 580-580 C. proc. civ., nu au posibilitatea legală de a solicita daune cominatorii.
Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, prin decizia nr. 30 din 20 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât, cu motivarea că:
- problema competenței materiale a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 300/2005;
- omisiunea recurentei de a se pronunța asupra notificării este nejustificată atâta timp cât reclamantele au depus înscrisurile doveditoare și au precizat, în scris, că nu au alte probe;
- acțiunea dedusă judecății constituie una dintre căile procedurale pe care notificatorul le are la dispoziție pentru a determina unitatea deținătoare să-și respecte obligația ce-i revine.
Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că:
- notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu pot fi soluționate preferențial, ci în ordinea numerelor de înregistrare;
- reclamantele nu au indicat data depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada existenței precizării că nu mai au alte probe, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și pct. 23.1 din H.G. nr. 498/2003, cererea lor, de emitere a dispoziției de restituire, ar fi prematură.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- Legea nr. 10/2001 nu conține nici o derogare de la obligația referitoare la soluționarea notificărilor în termen de 60 de zile de la înregistrare;
- notificarea reclamantelor a fost depusă la registratura Primăriei Municipiului București la 29 noiembrie 2001;
- pârâtul nu s-a pronunțat asupra acestei notificări nici până în prezent (septembrie 2006) și nu susține tranșant că reclamantele nu au depus ori au depus cu întârziere înscrisurile doveditoare;
- în acest context, omisiunea soluționării notificării formulate de reclamante nu are nici o justificare, iar cererea lor, de chemare în judecată a pârâtului, nu este prematură.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7059/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7055/2006. Civil → |
|---|
