ICCJ. Decizia nr. 7022/2006. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții S.G.N. și S.I. prin acțiune precizată a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Ploiești, Municipiul Ploiești prin Primar și în contradictoriu cu intervenienta SC C.P. SRL și au solicitat obligarea pârâților să le restituie în proprietate un teren în suprafață de 285 mp, expropriat prin Decretul nr. 391/1988, deoarece scopul exproprierii nu a fost realizat și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. Au fost invocate prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 604 din 14 iunie 2005 a respins acțiunea reclamanților.
Instanța a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta reglementează regimul juridic al tuturor imobilelor preluate de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 35,art. 36 din Legea nr. 33/1994.
Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Curtea de Ploiești prin decizia civilă nr. 1039 din 27 octombrie 2005.
Sentința instanței de fond a fost schimbată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus retrocedarea suprafeței de 113,40 mp teren situat în Ploiești.
Instanța de apel a reținut că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
în speță, condițiile textului de lege sunt îndeplinite pentru suprafața de 113,40 mp această dispoziție legală este în vigoare, măsura respingerii acțiunii este greșită.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar și au invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că terenul nu a fost preluat în baza Legii nr. 33/1994 ci a Decretului nr. 319/1988 astfel că reclamanții aveau la îndemână prevederile Legii nr. 10/2001. în aceste condiții acțiunea în retrocedare în baza Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă.
Recursul se privește ca nefondat.
în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilitate în termen de un an potrivit scopului exproprierii, respectiv lucrărilor nu au început, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Asemenea situație cu consecința retrocedării imobilului expropriat au fost stabilite prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție cu putere obligatorie pentru instanțele judecătorești, dată într-un recurs în interesul legii.
între prevederile Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 33/1994 (art. 35) nu există incompatibilități. Ambele legi urmăresc realizarea aceluiași scop și anume retrocedarea imobilului expropriat și neutilizat potrivit scopului exproprierii, chiar dacă cea de a doua lege nu prevede o procedură administrativă prealabilă.
Articolul 35 din Legea nr. 33/1994 nu a fost abrogat, astfel că în coroborare cu Decizia Curții Supreme de Justiție conduce spre concluzia că este aplicabil chiar dacă a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 care este o lege generală de reparație, Legea nr. 33/1994 fiind o lege specială în materie de expropriere.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 319 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7068/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7059/2006. Civil → |
|---|
