ICCJ. Decizia nr. 7/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7.
Dosar nr. 6921/54/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea notificată sub nr. 121/2001 Primăriei Municipiului Târgu Jiu, petentul N.V. a cerut restituirea în natură, conform cotei sale de 2/3 părţi indivize, a terenului intravilan situat în Municipiul Târgu Jiu, şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia edificată pe acest teren şi care a fost demolată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost coproprietarul imobilului de la adresa mai sus arătată, că acesta a fost expropriat de stat prin Decretul nr. 408/1981 iar construcţia demolată în anul 1985 şi că numai parţial terenul este ocupat de o centrală termică (200 mp) de o construcţie edificată pe fostul UJCM Gorj (cc. 240 mp) de o parcare (cc. 200 mp).
Prin dispoziţia nr. 3182 din 24 mai 2005 Primarul Municipiului Târgu Jiu a respins cererea de restituire în natură a terenului motivat de faptul că aparţine „domeniul public" al localităţii, 228,15mp, şi este afectat de utilităţi publice şi a făcut petentului o ofertă de despăgubire în echivalent, în cuantum de 34.401,5 lei noi pentru acest teren.
Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2005, reclamantul N.V. a cerut anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului să-i facă o ofertă de despăgubire la o valoare reală de cea a terenului de care a fost deposedat susţinând că, în prezent, acesta valorează peste 4 miliarde de lei vechi.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 martie 2006, Tribunalul Gorj a admis contestaţia, a anulat dispoziţia şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafaţă de 552 mp teren situat în Târgu Jiu, măsuri a căror valoare urmează a fi calculate şi stabilite în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, şi acordate în procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că potrivit actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei şi concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză terenul situat în strada V., care a făcut obiectul unei exproprieri şi din care pârâta deţine ca o suprafaţă de 552 mp, a aparţinut autorilor I.S. şi S.S., bunicii reclamantului sens în care acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii, măsuri la căror cuantum, în raport de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, urmează a fi stabilit de evaluatorii specialişti desemnaţi de Comisia Centrală de stabilire a despăgubirilor, în procedura prevăzută de titlul VII din acest act normativ.
Prin aceiaşi sentinţă s-a reţinut că diferenţa de 111 mp este ocupată de SC E. SA şi că aceasta face obiectul unui alt litigiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu susţinând că, reclamantul a cerut prin notificarea pe care i-a adresat-o măsuri reparatorii doar pentru o suprafaţă de 228,15 mp şi nu pentru suprafaţa de 552 mp cum greşit a stabilit prima instanţă şi că, potrivit legii, competenţa de a stabili felul şi cuantumul despăgubirilor nu aparţine instanţelor judecătoreşti ci C.C.S.D.
Prin Decizia nr. 468 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de pârâţi ca nefondat.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că prin cererea notificată reclamantul nu a indicat vreo suprafaţă de teren, cum în mod greşit invocă pârâţii, ci doar amplasamentul acestuia, anume strada V., caz în care, în mod corect, prima instanţă a procedat la individualizarea nemişcătorului dispunând acordarea de măsuri reparatorii reclamantului pentru partea de teren ocupată de pârâţi, caz în care instanţa a acordat reclamantului ceea ce a cerut.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii, invocând incidenţa art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâţii reiterează critica potrivit căreia instanţele de fond au acordat reclamantului mai mult decât a cerut, respectiv 552 mp în loc de 228,15 mp deşi acesta nu şi-a modificat câtimea obiectului cererii notificate în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Totodată recurenţii susţin că instanţele judecătoreşti, potrivit legii, nu aveau competenţa de a stabili valoarea imobilului expropriat prin Decretul nr. 408/1971, această sarcină fiind atributul exclusiv al C.C.S.D., ca de altminteri nici felul măsurilor reparatorii ori modalitatea de acordare a acestora.
Învederează recurenţii instanţei faptul că Decizia contestată de a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi că, în opinia lor hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fără a-şi argumenta această susţinere.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, cererea de recurs trebuie redactată astfel încât să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea sau argumentarea lor, cerinţă impusă de art. 302 alin. (1) pct. c C. proc. civ.
Argumentarea şi dezvoltarea motivelor de recurs trebuie făcută în mod explicit astfel încât Înalta Curte să poată exercita controlul său cu privire la pretinsele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate.
Simpla enunţare în cuprinsului cererii de recurs a unor dispoziţii legale şi simpla susţinere în sensul că anumite texte de lege ar fi fost încălcate nu constituie o dezvoltare suficientă a motivelor de recurs şi echivalează cu o nemotivare.
Or, în speţă, deşi prin cererea de recurs pârâţii au enunţat că în cauză ar fi incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 (cel din urmă fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000), aceştia nu au dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive de recurs.
Mai mult, este de observat că deşi prin hotărârile pronunţate instanţele de fond au stabilit doar dreptul reclamanţilor de a primi măsuri reparatorii în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, fără însă a stabili o valoarea până la concurenţa cărora acestea să fie acordate, felul acestor măsuri sau modalităţile de acordare, recurenţii dezvoltă în mod confuz, sub formă de critici, argumente care converg în sensul soluţiei adoptată de instanţele de fond.
Prin cererea de recurs pârâţii susţin şi că instanţele de fond au acordat reclamantului mai mult decât ceea ce a cerut, plus petita, afirmând, fără însă a argumenta prin trimitere la probatorii, că prin cererea notificată în procedura administrativă acesta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii doar pentru o suprafaţă de 228,15 mp, caz în care, în mod greşit, instanţele de fond i-au acordat măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de 552 mp.
Această critică care se circumscrie motivului de recurs prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi însă primită.
Mai întâi, este de observat că prin cererea notificată Primăriei Municipiului Târgu Jiu (fila 24 primă instanţă) reclamantul nu a indicat întinderea suprafeţei de teren expropriată şi pentru care solicita acordarea de măsuri reparatorii ci doar datele de identificare ale terenului anume „strada V.", suprafaţa de 228,15 mp fiind menţionată pentru prima oară de primarul Municipiului Târgu Jiu în cuprinsul dispoziţiei nr. 3182/2005.
Or, în vederea stabilirii întinderii terenului care a făcut obiectul exproprierii, la judecata în fond a pricinii, a fost efectuată o expertiză topografică de către expertul C.I., prin raportul întocmit stabilindu-se că fosta proprietate a a autorilor reclamantului măsura 663 mp şi că din acest teren pârâta deţine numai suprafaţa de 552 mp (restul aflându-se în posesia unei societăţi comerciale), expertiză ale cărei concluzii nu au fost contestate de către recurenţi.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată, în raport de limitele investirii, a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii incidente, Înalta Curte, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Târgu Jiu şi Consiliul local al municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 468 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 748/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7030/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
