ICCJ. Decizia nr. 707/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 707.
Dosar nr. 13234/2/200.
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 28 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia IV-a civilă, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul H.R.G., în contradictoriu cu intimaţii A.V.A.S. şi SC L. SA; s-a anulat Decizia nr. 1720 din 16 martie 2004, emisă de A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S.) şi a fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii prin care să acorde contestatorului măsuri reparatorii pentru 356 acţiuni la purtător, deţinute de antecesorul său V.H. la SC L. SA; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L. SA şi s-a respins cererea completatoare formulată în contradictoriu cu această intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la restituire potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, însă aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra tuturor acţiunilor solicitate, ci numai pentru un număr de 356 de acţiuni dovedite prin copiile titlurilor de proprietate depuse la dosar.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC L. SA, instanţa de fond a apreciat că SC L. SA nu are legitimare procesuală pasivă, ci A.V.A.S., care este emitentul deciziei contestate precum şi instituţia căreia îi revine obligaţia de a acorda măsurile reparatorii.
Împotriva acestei sentinţei civile au declarat apel contestatorul H.R.G. şi A.V.A.S. criticând-o pentru următoarele motive;
În apelul său, apelantul H.R.G. a criticat sentinţa apelată sub aspectul acordării măsurilor reparatorii doar pentru un număr de 356 acţiuni la purtător şi nu pentru cele 672 acţiuni avute de către antecesorul său la SC L. SA.
În apelul formulat, A.V.A.S., a criticat sentinţa civilă apelată, apreciind că înscrisurile ce au însoţit notificarea trimisă de reclamant (depuse şi la dosarul cauzei) nu fac dovada calităţii de acţionar la data naţionalizării a autorului acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 şi art. 32.1 din HG nr. 498/2003.
Prin Decizia nr. 9/A din 13 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1408/CIV/2005, nr. nou 13234/2/2005, s-au respins ca nefondate ambele apeluri pentru următoarele considerente:
În mod corect tribunalul, coroborând probele administrate în cauză, a concluzionat că la data naţionalizării, antecesorul contratorului, H.V., deţinea un număr de 356 de acţiuni la purtător la F.H.L. Prin art. 32.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a prevăzut posibilitatea ca pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţi comerciale care aveau emise acţiuni la purtător să se prezinte titlurile originale, deoarece în cazul acestui tip de acţiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tranzacţiune.
Astfel, chiar dacă acţiunile au fost achiziţionate de autorul contestatorului anterior anului 1948, la data naţionalizării fiind acţiuni la purtător se aflau la acesta, nefiind tranzacţionate.
Apelantul nu a făcut dovada, nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel, cu privire la dreptul de proprietate al autorului său, în ceea ce priveşte restul acţiunilor solicitate, criticile sale, aduse hotărârii primei instanţe apărând, astfel, ca nefondate.
Nefondate au fost constatate şi criticile formulate de A.V.A.S., pentru considerentele mai sus expuse, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru faptul că, în cuprinsul notificării trimise, contestatorul a făcut referire la borderoul nr. 529/1943 precum şi la o serie de acţiuni deţinute de autorul acestuia.
În cazul în care intimata nu era convinsă de calitatea de acţionar a autorului apelantului putea să-i pună în vedere prezentarea originalelor la care acesta face referire, cu atât mai mult cu cât, la data de 12 martie 2003, fila 21 dosar fond, apelantul a înaintat actele doveditoarea în susţinerea notificării emise în termenul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitatea potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că Decizia civilă recurată a fost dată cu încălcarea legii, deoarece intimatul nu a depus actele doveditoare ale calităţii de acţionar a autorului său la data naţionalizării, conform dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată şi art. 32.1 din HG nr. 498/2003.
De asemenea, conform dispoziţiilor imperative ale art. 3 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoane fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv.
Intimatul a depus la dosarul administrativ acte aferente anilor 1939, 1943 şi 1946, însă trebuia să depună registrul cu evidenţa persoanelor care erau acţionari la momentul naţionalizării şi, de asemenea, bilanţul contabil întocmit la 31 decembrie 1947, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Apelantul contestator nu a depus acest înscris şi nici înscrisuri privind numărul de acţiuni corespunzătoare capitalului social la 31 decembrie 1947 şi ponderea numărului acţiunilor autorului său în totalul acţiunilor pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, şi pentru a se putea calcula valoarea recalculată a acţiunilor.
S-a mai arătat că, pentru realizarea procedurii administrative intimatul nu a depus actele doveditoare în termenul legal, care a fost prelungit de mai multe ori şi prin urmare această dovadă nu poate fi făcută în faza judiciară, termenul de depunere a actelor în cursul acestei proceduri fiind de decădere.
În aceste condiţii, dispoziţia contestată este conformă cu legea.
Examinând Decizia civilă recurată, în raport de motivul de recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia, în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Termenul de depunere a actelor doveditoare în cursul procedurii administrative, prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001, a fost prelungit de mai multe ori, prin acte normative ulterioare, până la data de 1 iulie 2003.
Nu se poate primi susţinerea recurentei pârâte că termenul menţionat este unul de decădere, deoarece termenul respectiv este de recomandare, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a unor astfel de cereri şi nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
Înscrisurile doveditoare putând fi prezentate de persoana îndreptăţită şi în faţă instanţei sesizate cu contestaţie la Decizia unităţii deţinătoare a bunului.
Numai termenul pentru depunerea notificării prevăzut de art. 21 din Legea 10/2001, este de decădere.
Prin urmare, critica formulată de recurenta-pârâtă, în sensul că actele doveditoare ale notificării nu pot fi depuse în faza judecăţii, este nefondată.
În această situaţie, legal au apreciat instanţele de fond şi apel că intimatul contestator a făcut dovada, în faza judiciară, a dreptului de proprietate al autorului său asupra unui număr de 356 acţiuni la purtător la F.H.L. , acţiuni ce au fost dobândite în intervalul 1939-1946 şi a calităţii sale de moştenitor al fostului proprietar, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b), respectiv, persoanele fizice asociaţi ai persoanei juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", F.H.L. a fost preluată de stat prin naţionalizare potrivit Legii nr. 119 din 11 iunie 1948.
În ce priveşte dovada dreptului de proprietate al autorului intimatului contestator, legal au constatat instanţele de fond şi de apel că în cazul acţiunilor la purtător, transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradiţiune, art. 32.3 din HG 498/2003, intimatul contestator depunând la dosar copii ale titlurilor la putător pentru un număr de 365 acţiuni la purtător la F.H.L.
Pentru aceste considerente, constatând că Decizia civilă pronunţată este legală, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă A.V.A.S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 9 A din 13 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7122/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 699/2006. Civil → |
|---|
