ICCJ. Decizia nr. 7273/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7273
Dosar nr. 5776/42/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la data de 16 decembrie 2005, H.M. a solicitat anularea dispoziţiilor nr. 6302 şi 6303, ambele din 22 noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Târgovişte şi stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situaţia imposibilităţii restituirii în natură a imobilelor situate în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
În motivarea contestaţiei, a arătat că este moştenitorul defuncţilor H.A.(mamă) şi H.E. (soră) conform certificatelor de moştenitor nr. 1868/1996 şi nr. 1842/1991 cât şi a testamentului autentificat sub nr. 5148/1991, şi că acestea au fost proprietare ale imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu, preluate de Statul Român prin expropriere.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 878 din 21 iunie 2006, a admis în parte contestaţia formulată de H.M., a anulat dispoziţiile cu nr. 6302/2005, nr. 6303/2005 şi nr. 3099/2006, emise de intimată şi a constatat că H.M. este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele demolate situate în Târgovişte; a constatat îndreptăţirea contestatorului la măsuri reparatorii pentru imobilele demolate şi faptul că notificările formulate cu privire la terenurile aferente imobilelor construcţii, nu au fost soluţionate contestaţia fiind prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că preluarea imobilelor de către stat s-a făcut în mod abuziv, acestea încadrându-se în dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, că s-a făcut dovada calităţii de proprietar a antecesorilor contestatorului cât şi a calităţii de moştenitor al acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorul HGM. şi intimata Primăria municipiului Târgovişte.
Prin apelul declarat, contestatorul H.M. a susţinut, că în dispoziţiile art. 6302 din 22 noiembrie 2005 şi 6303 din 22 noiembrie 2005 emise de intimată au fost trecute două imobile la o singură adresă, respectiv pentru imobilul construcţie din str. R. nr. 17, fără terenul aferent, în realitate fiind vorba despre două imobile separate situate pe str. R., la numerele 15 şi 17, având aceeaşi proprietară pe nume H.A.
În ceea ce priveşte dispoziţia nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate a sorei sale H.E., atât asupra construcţiei cât şi a terenului situat în str. R. nr. 4.
Intimata Primăria municipiului Târgovişte a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât contestatorul nu a făcut dovada proprietăţii imobilului situat în str. R. nr. 4 cu acte juridice translative de proprietate, iar referitor la notificările nr. 714/2001 şi 718/2001 pentru care au fost solicitate despăgubiri, nu au fost administrate dovezi cu privire la vicierea consimţământului prin violenţă.
În cauză, instanţa de apel, a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiective identificarea terenurilor, poziţionarea pe schiţa de plan şi stabilirea valorii în echivalent a acestora.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 168 din 5 aprilie 2007, a admis apelul declarat de contestatorul HG, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare pentru capătul de cerere referitor la stabilirea măsurilor reparatorii pentru terenurile situate în Târgovişte, str. R. nr. 4, 15 şi 17.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins ca nefondat apelul declarat de intimata Primăria municipiului Târgovişte, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, atunci când a apreciat că notificările formulate de contestator cu privire la imobilele terenuri, nefiind soluţionate, cererea este prematur introdusă, aceasta având obligaţia de a se pronunţa pe fondul cauzei.
Referitor la apelul declarat de intimată, a constatat că prima instanţă a analizat corect probatoriile administrate stabilind dreptul contestatorului la măsuri reparatorii pentru imobilele situate în str. R. nr. 4, nr. 15 şi nr. 17 din municipiul Târgovişte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs primarul municipiului Târgovişte invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate recurenta a susţinut că în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că imobilele au fost expropriate, atât timp cât pe numele autoarei intimatului a fost eliberată autorizaţia de demolare, existând şi cererea formulată în acest scop.
Conţinutul cererii atestă ideea că H.A. nu a solicitat demolarea imobilului în litigiu sub presiunea autorităţilor de la acea vreme.
Printr-o altă critică de nelegalitate, recurenta a învederat că trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea măsurilor reparatorii în ceea ce priveşte terenurile situate în str. R. nr. 15 şi nr. 17 este de asemenea greşită.
Sub acest aspect, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea actelor administrative prin care s-a respins solicitarea contestatorului, încălcându-şi astfel principiul disponibilităţii.
Expertiza administrată în cauză a stabilit că terenurile în litigiu au făcut obiectul legii fondului funciar, astfel încât nu se impunea trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi.
Întrucât incidenţa „preluării abuzive" nu se prezumă atât unitatea deţinătoare competentă să soluţioneze notificarea, cât şi instanţa de judecată investită ulterior, sunt obligate să aprecieze, pe bază de probe, dacă împrejurarea respectivă se încadrează în prevederile legii, în sensul îndreptăţirii la măsuri reparatorii, a proprietarilor ori antecesorilor lor ale căror imobile au fost preluate abuziv.
În speţă, atât prima instanţă cât şi cea de apel au lămurit pe bază de dovezi că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv.
Sub acest aspect, instanţele au analizat forţa juridică probantă a conţinutului cererii prin care H.A., la data de 17 martie 1976, solicită demolarea propriilor locuinţe, cu motivarea că acestea au intrat în zona centrală de sistematizare a municipiului Târgovişte.
În aceste condiţii, rezultă fără putinţă de tăgadă că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale de la acea vreme, de către autorităţile locale care au procedat la exproprierea forţată fără întocmirea vreunei documentaţii pentru emiterea unui decret de expropriere, astfel încât ambele instanţe au apreciat corect, că cele două imobile au fost preluate abuziv.
Nici critica vizând încălcarea principiului disponibilităţii, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea actelor administrative nu este fondată.
Prin contestaţia formulată, H.M. a solicitat anularea dispoziţiilor nr. 6302 din 22 noiembrie 2005 şi nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, emise de recurentă şi stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în situaţia imposibilităţii compensării ori a restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze.
Întrucât prima instanţă, nu s-a pronunţat şi asupra imobilelor terenuri, respingând contestaţia ca prematur formulată, în mod corect a procedat la trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Târgovişte va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Târgovişte împotriva deciziei nr. 168 din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7265/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7224/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
