ICCJ. Decizia nr. 7321/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7321
Dosar nr. 27313/1/200.
Nr. vechi 10851/2005
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1202 din 12 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul General al municipiului Bucureşti şi inadmisibilităţii acţiunii.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.E.S., P.S.E. şi P.R.L., în contradictoriu cu pârâţii T.L., S.M., G.E., L.C., S.P., Z.G., B.G., H.M., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC H.N. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii, prin acţiunea ce are ca obiect revendicarea imobilului situat în Bucureşti, şi constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, tind să-şi realizeze dreptul pretins faţă de pârâţi. De aceea, cererea nu este inadmisibilă.
Pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă, deoarece a încheiat, prin reprezentantul său SC H.N. SA, contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare se cere şi pentru că motivele de nulitate invocate privesc nulitatea absolută a contractelor, reclamanţii au calitate procesuală activă.
R. şi E.P. au cumpărat, conform actului autentificat sub nr. 26052/1945, terenul în suprafaţă de 251,70 mp, situat în Bucureşti, , iar în anul 1945 cumpărătorii au devenit acţionari principali ai societăţii de construcţii „Şantierele Moderne", care a avut ca sediu imobilul în litigiu.
Edificarea construcţiei a început în anul 1945, şi pentru finalizarea ei s-a făcut un împrumut la Casa de Finanţare şi Amortizare, în cont curent, în valoare de 1.000.000 lei numerar şi 2.000.000.000 lei scrisori de garanţie prin cesionarii de contracte, împrumut garantat cu ipotecă de rangul I pe blocul din str. S.F., în construcţie până la etajul II.
Ulterior, societatea de construcţii a mai solicitat 3 împrumuturi de 578.276.593 lei, 420.000.000 lei şi 250.000.000 lei şi, fiind în incapacitate de plată, a încheiat un nou contract de credit, garantat cu cesiune, gaj şi ipotecă asupra imobilului în litigiu.
Pentru că împrumutul contractat nu a fost achitat la termenul scadent, Casa de Finanţare şi Amortizare l-a solicitat investirea cu formulă executorie a contractului de deschidere de credit în cont curent, garantat cu cesiune, gaj şi ipotecă, iar imobilul situat în str. S.F. a intrat legal în proprietatea Administraţiei Bunurilor Sovietice din R.P.R. şi apoi în proprietatea Ministerului Finanţelor.
Ministerul Finanţelor a predat bunul Sovrompetrolului, Întreprinderea de Bunuri Bucureşti, care la rându-i a predat Ministerului Chimiei şi Petrolului, iar acesta l-a dat în administrare Întreprinderii de Deservire Comună Bucureşti.
Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, prin Decizia nr. 2754/1957, a luat act de ordinul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei cu privire la transmiterea imobilului, acesta constituind fondul de bază al I.C.R.A.L. Herăstrău.
Imobilul intrând în mod legal în proprietatea statului, reclamanţii au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 727 din 20 aprilie 2005, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, reţinând, în esenţă, că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, pentru că soţii P. au beneficiat de mai multe împrumuturi garantate cu ipotecă, care nu au fost rambursate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs P.E.S., P.D. şi P.R.L. care, invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ., arată că, deşi în anul 2004 a decedat apelantul P.S.E., iar succesiunea acestuia a fost culeasă de P.E.S. (mamă) şi D.P. (soţia supravieţuitoare), instanţa de apel a repus dosarul pe rol şi a soluţionat apelul la data de 20 aprilie 2005, fără ca în proces să fie introdusă şi citată moştenitoarea D.P.
Susţin recurenţii, că s-a procedat nelegal, deoarece repunerea pe rol a cauzei s-a făcut la cererea intimatului B.G. şi s-a respins apelul, deşi trebuia să se suspende judecata apelului, conform art. 243 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din 21 septembrie 2006, recurenţii P.R.L. şi P.E., prin apărător, au cerut să se suspende judecata recursului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar intimaţii T.L., L.C., H.M., S.M., G.E. şi S.P., prin apărător, au invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece cererea nu este semnată de recurenţi, fiind semnată de avocat.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va respinge cererea de suspendare, precum şi excepţia privind nulitatea recursului şi va fi admis recursul.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
Suspendarea judecăţii în condiţiile textului citat este facultativă, iar măsura poate fi luată numai atunci când există dovezi că se poartă o altă judecată care priveşte existenţa unor chestiuni prejudiciabile, a căror soluţionare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării procesului.
Or, în prezenta cauză, dezlegarea cererii de recurs, motivată doar pe faptul soluţionării apelului după decesul unuia dintre apelanţi fără ca în proces să fie citaţi toţi moştenitorii acestuia, nu depinde de soluţia ce urmează să se dea în dosarul nr. 35034/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, în care, conform precizărilor făcute de recurenţi, se soluţionează contestaţia formulată de Primarul municipiului Bucureşti împotriva dispoziţiei de restituire a imobilului.
Excepţia privind nulitatea nu este întemeiată, deoarece faptul că cererea de recurs este semnată de avocat nu atrage nulitatea, în condiţiile art. 133 C. proc. civ.
Potrivit delegaţiei aflate la fila 92 din dosarul instanţei de apel, avocatul care a semnat cererea de recurs i-a apărat pe apelanţi la termenul din data de 29 ianuarie 2003, când instanţa de apel a dispus menţinerea suspendării judecăţii, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar, conform art. 69 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a asistat partea poate să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date.
Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Hotărârea atacată, prin care, la data de 20 aprilie 2005, a fost respins apelul declarat de reclamantul P.S., decedat la data de 26 ianuarie 2004, este nulă, pentru că, după decesul uneia din părţi procesul poate continua numai cu introducerea în cauză a moştenitorilor.
Continuarea procesului în contradictoriu cu moştenitorii defunctului are ca raţiune garantarea dreptului la apărare al părţilor şi asigurarea principiului contradictorialităţii.
Conform certificatului de moştenitor nr. 53/2004, apelantul P.S. a decedat la data de 26 ianuarie 2004, lăsând ca moştenitori pe recurenţii P.E.S., P.R.L. şi D.P.
P.E.S. şi P.R.L. au stat în proces la instanţa de apel, în nume propriu, având calitatea de apelanţi alături de defunct, însă recurenta D.P., soţia supravieţuitoare a defunctului, până la data decesului soţului său nu a fost parte în proces.
De aceea, pentru soluţionarea cererii de apel, formulată de P.S., introducerea în proces a recurentei D.P. şi citarea acesteia era obligatorie.
Intimaţii T.L., L.C., H.M. şi B.G. au invocat reaua credinţă a recurenţilor, care nu au depus certificatul de moştenitor la instanţa de apel, însă, raportat la actele aflate la dosar, precizările intimaţilor şi susţinerile recurentei D.P., nu se poate reţine reaua credinţă a acesteia pentru neîncunoştiinţarea instanţei de apel de faptul decesului soţului său.
Recurenta D.P. nu a fost citată pentru termenul la care s-a soluţionat apelul şi nu s-a făcut dovada că a avut cunoştinţă de existenţa termenului.
În declaraţia de apel, reclamanţii-apelanţi şi-au indicat domiciliul ales la avocat, în Bucureşti, iar judecata cererii de apel a fost suspendată, în condiţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la termenul din 26 septembrie 2001.
După emiterea de către Primarul general al municipiului Bucureşti a dispoziţiei nr. 652 din 12 noiembrie 2002, prin care imobilul a fost restituit în natură apelanţilor, aceştia au cerut repunerea pe rol a pricinii, însă, prin încheierea din data de 29 ianuarie 2003, instanţa de apel a dispus menţinerea suspendării judecăţii, pentru că dispoziţia emisă de primar fusese contestată de către intimaţi.
Repunerea pe rol a fost cerută ulterior, la data de 10 ianuarie 2005, de către intimatul-pârât B.G., iar pentru termenul din 6 aprilie 2005, apelanţii, inclusiv P.S., decedat, au fost citaţi la domiciliile indicate în cererea de repunere pe rol, fără să fie citaţi şi la domiciliul ales, indicat în cererea de apel.
În privinţa recurentei D.P.(soţia supravieţuitoare a defunctului P.S.) nu se poate reţine că avea obligaţia ca după repunerea pe rol a cauzei să depună la dosar certificatul de moştenitor, deoarece nu s-a dovedit împrejurarea că aceasta a avut cunoştinţă de termenul din 6 aprilie 2005, când s-a dezbătut apelul.
Pentru acest termen, procedura de citare cu apelantul P.S. (decedat) a fost îndeplinită prin afişarea citaţiei, la data de 18 ianuarie 2005, la adresa din Cal. D., 140, şi nu în „Cal. D. 144", unde chiar intimaţii precizează în întâmpinările depuse la dosar că aceasta locuia efectiv la data când s-a soluţionat apelul.
În cererea formulată la instanţa de recurs, înregistrată la data de 21 septembrie 2006, recurenta precizează că a locuit la adresa din Cal. D. nr. 140, până la sfârşitul lunii noiembrie 2004, când s-a mutat din locuinţă, pentru că proprietarul acestui imobil şi-a redobândit dreptul de proprietate.
Prin urmare, recurenta D.P., care trebuia introdusă în proces pentru a se continua judecata cererii de apel formulată de P.S., nu a avut cunoştinţă de repunerea pe rol a cauzei şi fixarea termenului de judecată din 6 aprilie 2005, când s-a pronunţat hotărârea atacată.
Pentru considerentele expuse, cererea de suspendare a judecăţii şi excepţia nulităţii recursului, vor fi respinse. Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul şi va fi casată hotărârea recurată, iar, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite cauza instanţei de apel pentru rejudecarea cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cerea de suspendare a judecăţii.
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de P.E.S., P.R.L. şi D.P. împotriva deciziei civile nr. 727 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o casează.
Trimite cauza, spre judecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7328/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7312/2006. Civil → |
|---|
