ICCJ. Decizia nr. 7312/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7312
Dosar nr. 40917/1/200.
Nr. vechi 18213/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 229 din 11 iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamanta U.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Băleşti, a anulat dispoziţia nr. 251 din 24 martie 2003 emisă de pârâtă şi a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 58.194.440 lei, corespunzătoare valorii terenului în suprafaţă de 1420 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că terenul care face obiectul procesului este înscris în actul de proprietate depus la dosar de reclamantă, însă face parte din domeniul public. Pentru că, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu sunt supuse restituirii imobilele ce aparţin domeniului public, reclamanta este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Reţine tribunalul, că terenul se află în administrarea pârâtei şi nu a fost restituit reclamantei în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar, conform art. 81 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar. Valoarea terenului, stabilită de expert, este de 58.194.440 lei.
Prin Decizia civilă nr. 893 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 1317 mp, situat în comuna Băleşti, judeţul Gorj, identificat în suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel de expert N.P., cu vecinătăţile menţionate în schiţa anexă 1.
Instanţa de apel a reţinut că terenul în suprafaţă de 1420 mp a fost dobândit de autoarea reclamantei prin contract de vânzare-cumpărare. Această suprafaţă de teren face parte dintr-o suprafaţă mai mare aflată în administrarea pârâtei, iar pe 47 mp se află parte din construcţia-farmacie. Susţinerea pârâtei că sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată, pentru că imobilul cu destinaţia grădiniţă nu este amplasat pe terenul solicitat de apelantă. Pe o mică porţiune de teren este amplasată o parte din clădirea cu destinaţia farmacie, care este folosită de SC H.
De aceea, terenul în suprafaţă de 1317 mp, cu vecinătăţile stabilite în schiţa anexă la suplimentul la raportul de expertiză, poate fi restituit în natură reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria comunei Băleşti care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi fără ca instanţa să aibă în vedere probele dosarului.
Arată recurenta, că terenul în suprafaţă de 1420 mp face parte din domeniul public, conform pct. 99 din anexa 14, publicată în M. Of. nr. 668 bis din 9 septembrie 2002, iar, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, „nu sunt supuse restituirii în natură imobilele ce aparţin domeniului public". Această suprafaţă de teren se include în terenul aferent Grădiniţei Băleşti, în suprafaţă de 4090 mp, iar instanţa de apel a încălcat prevederile art. 135 alin. (5) din Constituţia României, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată şi art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
Se mai arată, că s-a dispus restituirea în natură a terenului, deşi hotărârea Consiliului local Băleşti, prin care terenul este inclus în domeniul public, nu a fost atacată, terenul „nu a fost dezafectat din domeniul public", iar expertul nu a determinat suprafaţa de teren necesară pentru buna funcţionare a grădiniţei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Potrivit constatărilor făcute de expert, consemnate în suplimentul de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 53-60 din dosarul instanţei de apel, clădirea care are destinaţia grădiniţă nu este amplasată pe suprafaţa de 1420 mp teren, preluată de la autoarea reclamantei. Pe o suprafaţă de 47 mp teren se află o porţiune din clădirea cu destinaţia farmacie. Expertul a determinat şi suprafaţa de teren care asigură accesul la farmacie, stabilind că terenul ocupat de construcţie şi accesul la aceasta este de 103 mp, iar instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1317 mp teren (1420-103).
Înscrierea terenului în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Băleşti nu exclude dreptul intimatei-reclamante la restituirea în natură a imobilului.
Art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma de la data pronunţării hotărârii atacate, nu cuprindea prevederea că „nu sunt supuse restituirii în natură imobilele ce aparţin domeniului public", aşa cum susţine recurenta.
Art. 1, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră regula că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar art. 16 reglementa posibilitatea restituirii unor imobile ocupate „de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc".
Pentru aceste imobile se acordau măsuri reparatorii în echivalent, însă textul avea în vedere numai imobilele cu destinaţia menţionată, preluate cu titlu valabil, necesare potrivit scopului stabilit şi nu toate imobilele înscrise în inventarul domeniului public, iar, potrivit alin. (2) al art. 16 din lege, imobilele care nu erau retrocedate în natură se stabileau de Guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a celorlalte instituţii publice interesate, după caz.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada că terenul restituit în natură prin hotărârea atacată este necesar pentru buna desfăşurare a activităţii grădiniţei şi că această necesitate a fost stabilită printr-o Hotărâre de Guvern.
De altfel, neexcluderea de la restituirea în natură a imobilelor cu destinaţiile arătate în art. 16 din Legea nr. 10/2001, rezultă din noul conţinut al textului, aşa cum a fost modificat prin Titlul I, art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005.
În noua redactare, textul prevede că aceste imobile preluate abuziv se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, indiferent de modul de preluare, cu sau fără titlu valabil.
Prin urmare, susţinerile recurentei că prin restituirea în natură s-au încălcat prevederile art. 135 alin. (5) din Constituţia României, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi că restituirea în natură era condiţionată de anularea hotărârii consiliului local şi „dezafectarea imobilului din domeniul public" nu sunt întemeiate.
Recurenta a invocat şi prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data declarării recursului, însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text, deoarece nu a indicat mijloacele de apărare sau dovezile administrate, asupra cărora instanţa de apel a omis să se pronunţe.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins şi, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Băleşti împotriva deciziei civile nr. 893 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 300 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7321/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7196/2006. Civil → |
|---|
