ICCJ. Decizia nr. 7410/2006. Civil -
| Comentarii |
|
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 7410
Dosar nr. 18139/1/200.
nr.vechi 4718/200.
Şedinţa publică din 25 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 969 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Suceava a admis acţiunea formulată de reclamantă D.R.I. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Rădăuţi prin Primar, a desfiinţat dispoziţia nr. 1030 din 8 aprilie 2004, emisă de primarul Municipiului Rădăuţi şi a dispus restituirea prin măsuri reparatorii a cotei de 3A din imobilele casă şi teren în suprafaţă de 475 mp, situate în Rădăuţi, identice cu p.f. 51/1 şi 51/2 din C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, reclamanta a făcut dovada cu extrasul de carte funciară că a fost proprietară imobilelor în litigiu, în limita cotei indivize de 3/8, imobile ce au fost preluate abuziv de statul român, în baza Decretului nr. 134 din 2 aprilie 1949.
În acest sens, a avut în vedere că acţiunea reclamantei este întemeiată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a cotei de 3/8 din imobilul în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 165 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuţi prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 969 din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Suceava.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit extrasului de C.F. nr. 2350 al comunei cadastrale Rădăuţi, fostă proprietară tabulară a p.f. 51/2 şi 51/1, în limita cotei indivize de 3/8 a fost reclamantă D.R.I. , (fostă G.), iar cealaltă cotă indiviză de 5/8 a fost proprietatea numitului A.T.
În baza Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare, imobilele intabulate în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi, în cota indiviză de 3/8, proprietatea reclamantei, au fost preluate de stat, tară acordarea vreunei despăgubiri.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit că a fost proprietara cotei indivize de 3/8 din imobilele intabulate în C.F. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi, şi că acestea nu au fost proprietatea fratelui său A.G., că preluarea s-a făcut în baza Decretului nr. 134/1949, cu titlu valabil, se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele proprietatea sa fiind preluate abuziv şi care trebuie restituite.
În plus, nefăcându-se dovada că reclamanta a fost despăgubită pentru imobilele naţionalizate, s-a reţinut că în mod corect, instanţa de fond a conchis că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 165 din 14 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâtul Municipiul Rădăuţi prin Primar, care, invocând art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. susţine că, în mod greşit s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la restituirea imobilelor, a dreptului său de proprietate şi a preluării în mod abuziv a acestora.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea criticilor formulate in extenso de către recurent, se reţine că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, referitoare la actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a calităţii de persoană îndreptăţită şi a modului de preluare a imobilelor în discuţie de către stat.
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent nu sunt incidente în cauză, deoarece instanţa prin hotărârea recurată în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În acest sens s-a reţinut că proprietarul imobilului în litigiu a fost G.S., tatăl intimatei-reclamante, decedat în anul 1930 şi moştenit de L.G. în calitate de soţie supravieţuitoare şi cei doi fii R.I. şi A.G., prima cu cota de 2/8 şi ceilalţi cu cote de câte 3/8 fiecare.
Prin Decretul nr. 134 din 2 aprilie 1949 privind naţionalizarea unităţilor sanitare, cota de 3/8 din imobilele înscrise în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi aparţinând reclamantei din cauză a fost preluată de statul român, astfel că s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, care se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cât şi a dreptului de proprietate al reclamantei.
Intimata-reclamantă a depus extrasul de C.F. nr. 2350 al comunei Rădăuţi din care rezultă că proprietar anterior preluării imobilului de către statul român pentru cota de 3/8 a fost (R.) I.G., fiica lui G.S. şi G.L., născută la 27 aprilie 1920 (fila 9 dosar fond), căsătorită ulterior D., aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie, prezentat în recurs (fila 13).
Prin actele de stare civilă, anexate la dosarul cauzei (certificat de naştere şi certificat de căsătorie), prin extrasul de C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi şi Decretul nr. 134/1949, actul de preluare de către stat a imobilelor, intimata-reclamantă a dovedit în conformitate cu cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001 că este persoană îndreptăţită la restituirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/8 din imobilul casă şi teren, situate în Rădăuţi, identice cu p.f. 51/1 şi 51/2 de 475 mp, evidenţiat în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuţi, imobil preluat abuziv de către statul român, ca fostă proprietară tabulară, astfel că este nefondată critica recurentului.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul declarat de Municipiul Rădăuţi prin Primar va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuţi prin primar împotriva deciziei nr. 165 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7485/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7418/2006. Civil → |
|---|
