ICCJ. Decizia nr. 7485/2006. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7485

Dosar nr. 31202/2/200.

 Şedinţa publică din 27 septembrie 2006

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 23 martie 2005, V.E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 237 din 23 februarie 2005 emisă de S.N.P. P. SA Bucureşti şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a părţii de teren expropriată, care nu-i mai este necesară şi la restituirea prin echivalent a terenurilor expropriate şi ocupate abuziv, înainte de 22 decembrie 1989, cu instalaţii şi drumuri petroliere ce nu pot fi dezafectate.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 460 din 17 mai 2005 a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu S.N.P. P. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în primul rând, că potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 şi, în al doilea rând, că înscrisurile depuse fac dovada numai a calităţii de succesibil a reclamantei în urma părintelui său C.A., dar nu dovedesc şi dreptul de proprietate al acestuia la momentul preluării abuzive a terenurilor pretinse şi, în consecinţă, nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în înţelesul legii.

Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 49/A din 30 ianuarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reţinut de către instanţa de apel că reclamanta trebuia să facă dovada preluării abuzive a terenurilor, aceasta nefăcând nici dovada privind dreptul de proprietate la data exproprierii, fapt care nu poate fi probat prin prezumţii simple, în condiţiile în care art. 22 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 explică ce se înţelege prin acte doveditoare. S-a reţinut totodată că instanţa de fond s-a preocupat în a analiza probele dosarului în raport de prevederile legii, apreciind şi asupra situaţiei juridice a terenurilor care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză ca fiind nelegale şi netemeinice şi, rejudecând cauza în fond, anularea deciziei emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea terenurilor expropriate abuziv de la tatăl său C.A., respectiv în natură cele libere şi prin echivalent a celor ce nu pot fi dezafectate de instalaţii şi drumuri petroliere.

Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a arătat că greşit instanţa de apel a reţinut că nu a făcut, prin actele depuse, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor expropriate, în condiţiile în care autorul său a fost nominalizat şi în Decretul nr. 375/1962 la poziţia 1254 din anexă. A arătat totodată că îşi întemeiază motivele de recurs şi pe cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa aplicând greşit legea când a considerat că terenurilor în litigiu li s-ar aplica dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, deşi în realitate, situaţia acestora după 1991 a fost reglementată de HG nr. 834/1991 şi, în plus, pentru respectivele terenuri nu i s-a emis vreun titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, acestea fiind situate în intravilan.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin Decretul nr. 375 din 23 mai 1962 s-au expropriat şi s-au trecut în proprietatea statului dându-se în administrarea Trustului de extracţie Târgu Jiu, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, terenurile în suprafaţă de 410.553 mp, situate în regiunea Oltenia, identificate prin planurile de situaţie anexe 1-153 şi aparţinând locuitorilor prevăzuţi în tabelul anexă care face parte integrantă din decret.

Potrivit tabelului anexa nr.1 cuprinzând locuitorii ale căror terenuri se expropriază şi se trec în proprietatea statului potrivit decretului, la poziţia 1254 figurează A.C., autorul reclamantei.

Totodată, prin Decretul nr. 338 din 26 iulie 1958 s-au expropriat şi s-au trecut în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei pentru unităţile sale, terenuri situate în mai multe regiuni, printre care şi Craiova, potrivit anexelor şi proprietatea locuitorilor prevăzuţi în acestea, iar în anexă se face referire la terenuri situate în comuna Ţicleni.

Potrivit foii extrasă din registrul agricol 1959-1963, fond Primăria comunei Ţicleni, C.A. figura cu suprafeţe de teren situate în diverse locaţii.

Se reţine astfel că instanţele judecătoreşti nu au exercitat rolul activ conferit de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, în speţă, în virtutea rolului activ, instanţele trebuiau să dispună efectuarea unei expertize pentru verificarea regimului juridic al terenului în litigiu, respectiv dacă este situat în extravilan sau intravilan. După stabilirea regimului juridic aplicabil terenului

în litigiu, urmează ca instanţa să analizeze incidenţa Legii de reparaţie specială nr. 10/2001.

Pentru cele ce preced, se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză şi se va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 49/A din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Casează Decizia, precum şi sentinţa nr. 460 din 17 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7485/2006. Civil