ICCJ. Decizia nr. 7417/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7417
Dosar nr. 1618/86/2006
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1889 din 28 noiembrie 2006 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii S.I., L.L. şi M.E. împotriva pârâtului Municipiul Suceava prin primar, a desfiinţat în parte dispoziţia nr. 2270/2006 emisă de pârât, în sensul că acordarea de titluri de despăgubiri urmează să se facă şi pentru diferenţa de 121 mp teren din totalul de 750 mp care au făcut obiectul notificării reclamanţilor, teren situat în Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că potrivit adresei nr. 2664/1948, depusă la dosar, reiese că suprafaţa terenului naţionalizat de la autorul reclamanţilor a fost de 750 mp, din care 271,60 mp ocupată de clădirea spitalului.
În atare situaţie, în mod greşit a considerat pârâtul că reclamanţii nu au făcut dovada trecerii în patrimoniul statului, respectiv a Ministerului Sănătăţii, decât a unei suprafeţe de 629 mp, nu şi a diferenţei de 121 mp.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 21 februarie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reexaminat înscrisurile depuse la dosar şi a stabilit aceeaşi situaţie de fapt ca şi prima instanţă.
Tribunalul a arătat că şi în extrasul de carte funciară care atestă întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Statului Român prin Ministerul Sănătăţii, ca urmare a deciziei Consiliului de Miniştri nr. 1481/1948 şi Decretul nr. 302/1948, este menţionată suprafaţa de 750 mp.
Prin urmare, în mod corect a reţinut tribunalul îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă menţionată în notificare, respectiv aceea de 750 mp.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., însă nu a structurat şi dezvoltat separat cele două motive de recurs invocate.
Recurentul susţine că instanţele au dat eficienţă în mod greşit unei simple adrese din anul 1948, ca fiind act doveditor pentru diferenţa de 121 mp, în condiţiile în care aceasta se contrazice cu alte documente asemănătoare.
Recurentul arată că, de exemplu, în încheierea nr. 19/1948 se arată că suprafaţa totală expropriată este de 833 mp.
În atare situaţie, singurul act relevant este „documentul eliberat de cartea funciară care atestă că cele două parcele măsoară în realitate 629 mp, adică suprafaţa pentru care reclamanţilor li sa-u oferit despăgubiri.
Intimaţii au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat, şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Reanalizarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar în scopul verificării corectitudinii situaţiei de fapt reţinute în fazele procesuale anterioare nu este posibilă în recurs faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ., text de lege care prevede în mod expres şi limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri în recurs.
Ceea ce urmează a verifica Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este critica potrivit căreia instanţele au procedat în mod greşit atunci când au stabilit întinderea dreptului de proprietate de care a fost privat autorul reclamanţilor pe baza înscrisului care atestă preluarea imobilului.
Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.
În atare situaţie, în mod legal tribunalul şi curtea şi-au întemeiat hotărârile pe copia „fişei şi situaţiei generale a spitalului naţionalizat" în temeiul Decretului nr. 302 publicat în M.Of. nr. 256 din 3 noiembrie 1948.
În plus, aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, nu numai că nu s-a reţinut existenţa dovezii contrare la care se referă textul de lege anterior redat, dar s-a arătat că întinderea de 750 mp a terenului este menţionată şi în cartea funciară în care s-a întabulat, după naţionalizare, dreptul de proprietate al Statului român, prin Ministerul Sănătăţii.
Constatând că în cauză nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi că art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost doar formal invocat, Înalta Curte va menţine Decizia atacată şi, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. 31 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7457/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7281/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
