ICCJ. Decizia nr. 744/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 744.
Dosar nr. 29565/1/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 10 august 2001, A.P. a cerut S.N.P. P. Moineşti, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a suprafeţei de 1230 mp teren intravilan, situat în Slănic Moldova, judeţul Bacău, expropriat prin Decretul nr. 485/1964.
Prin Decizia nr. 362 din 13 septembrie 2004, S.N.P. P. SA a respins notificarea, cu motivarea că terenul solicitat nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
La 29 octombrie 2004, B.M., A.Ş., A.P. şi M.A., au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu S.N.P. P. SA să oblige pârâta de a emite o nouă decizie prin care să li se acorde despăgubiri băneşti pentru terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, la valoarea de circulaţie ce va fi stabilită printr-o expertiză de specialitate.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 89 din 7 februarie 2005, a constatat ca fiind nulă contestaţia formulată de M.B., A.Ş., M.A. şi a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de A.P.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că M.B., A.Ş. şi M.A. nu au semnat contestaţia, lipsa nefiind complinită nici la termenul de judecată acordat în acest sens, situaţie în care, potrivit art. 33 alin. (1) C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii cererii, ca urmare a solicitării intimatei.
În ce priveşte cererea formulată de A.P., instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul ce face obiectul notificării este situat în extravilan şi este afectat de lucrări petroliere, fiind supus reglementării Legii nr. 1/2000.
În esenţă cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1318 din 13 septembrie 2005, a respins ca nefondat apelul contestatorului, reţinând că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că la data preluării terenului acesta era situat în extravilanul localităţii, intrând sub incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, în vigoare la data soluţionării apelului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal contestatorul A.P. care, susţine în esenţă că instanţele au dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 247/2005, modificare intervenită în cursul procesului, terenul în litigiu fiind plasat, de altfel, în intravilanul localităţii, în spatele gospodăriei sale situată la aceeaşi adresă, respectiv Slănic Moldova.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data introducerii contestaţiei, nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Ulterior, după republicarea legii, urmare modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, textul a primit o nouă redactare potrivit căreia nu intră sub incidenţa legii terenurile situate în extravilanul localităţilor, la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000.
Chiar dacă noua formulare a textului este echivocă, din interpretarea lui literală, rezultă că sunt sustrase incidenţei acestui act normativ, terenurile care intrau în categoria de folosinţă „extravilan" atât la data preluării abuzive cât şi la data formulării notificării.
Astfel, faţă de caracterul pregnant reparatoriu şi de complinire al acestui act normativ, nu se poate susţine că schimbarea pe parcurs a situaţiei juridice a terenului, între momentul preluării abuzive şi cel al notificării, poate împieta asupra drepturilor recunoscute de lege persoanei îndreptăţite.
Ca atare, notificarea formulată de persoana îndreptăţită şi ulterior acţiunea în justiţie, trebuie să conducă la analizarea temeinică a situaţiilor exceptate de la incidenţa acestui act normativ şi nicidecum la „sancţionarea" reclamantului, prin pierderea oricărui drept asupra imobilului de care a fost deposedat abuziv.
În speţă, nu s-au administrat suficiente probe, din care să rezulte care era categoria de folosinţă a terenului, atât la data preluării cât şi a formulării notificării, pentru a se putea stabili cu certitudine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din lege.
Astfel, din copia actului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 martie 1951 (fila 13 dosar 2575/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă) rezultă că terenul, cumpărat de autorii contestatorului, avea destinaţia de „loc de grădină şi silişte de casă" şi era situat în vatra satului Biserica, comuna Slănic, Raionul Tg. Ocna.
De asemenea, din tabelul anexă al Decretului nr. 485/1964, rezultă că terenul expropriat de la Ş.A., avea destinaţia de „vie", fără a se preciza că aceasta se află în intravilanul sau extravilanul localităţii, spre deosebire de alte terenuri expropriate prin acelaşi decret, având categoria de folosinţă „arabil" (f. 157 fond).
Potrivit adresei nr. 3110 din 25 aprilie 2005, emisă de Primăria oraşului Slănic Moldova, terenul solicitat de contestator nu poate face obiectul Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 sau al Legii nr. 1/2000, întrucât este ocupat de construcţii, în zonă necooperativizată (f.5 dosar apel).
În consecinţă, cu prilejul rejudecării, se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească împrejurarea, de esenţa litigiului, situaţiei juridice a terenului şi categoria de folosinţă a acestuia, atât în prezent cât şi la data preluării, urmând a se evidenţia cu claritate suprafaţa ocupată de amenajările intimatei pârâte, de terenul liber de construcţii.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul A.P. împotriva deciziei civile nr. 1318 din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7611/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7165/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
