ICCJ. Decizia nr. 745/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 745.
Dosar nr. 4353/1/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. Jiu la 30 octombrie 2003, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâta Poliţia Rutieră a Municipiului Tg. Jiu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia de a-i achita suma de 100.000 dolari SUA despăgubiri civile. Prin aceeaşi cerere s-a solicitat obligarea pârâtului B.C. la 50.000 dolari SUA, iar a pârâţilor Judecătoria Tg. Jiu şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu la 100.000 dolari SUA despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Poliţia Rutieră a Municipiului Tg. Jiu a cercetat defectuos accidentul din 29 noiembrie 1998, în urma căruia a decedat soţul său, D.A., şi a emis o adresă cu un conţinut nereal către SC A. Gorj, cu nr. A 6 din 3 decembrie 1998 prin care a comunicat că victima a trecut strada prin loc nepermis şi fără a se asigura şi că s-a întocmit dosar de cercetare penală privind pe B.A.C.
La 14 noiembrie 2003, reclamanta şi-a completat cererea, solicitând obligarea următorilor pârâţi la daune morale: B.A.C. la 30.000 dolari SUA pentru prejudiciul moral rezultat ca urmare a declaraţiei false date de acesta în dosarul nr. 1328/P/1998 şi prin care l-a calomniat pe soţul său D.A., precum şi la o prestaţie periodică de 150 dolari SUA pentru reclamantă, având în vedere că în urma şocului emoţional suferit i s-a diminuat capacitatea de muncă, fiind pensionată medical; pe pârâtul T.G.F. la 5000 dolari SUA pentru calomnierea defunctului prin mărturia dată la 25 aprilie 2000 la insistenţele avocatului C.T.; pe pârâtul B.V., medic la spitalul Tudor Vladimirescu, Tg. Jiu la suma de 100.000 dolari SUA pentru prejudiciul cauzat prin modul defectuos în care i-a acordat asistenţă medicală soţului său; Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la 30.000 dolari SUA pentru neglijenţa persoanei răspunzătoare de primirea corespondenţei, respectiv a cererii prin care se plângea împotriva actului de urmărire penală din dosarul nr. 1328/P/1999 şi solicita revizuirea deciziei 3840/2000; Poliţia Rutieră a Municipiului Tg. Jiu la 100.000 dolari SUA, pentru emiterea unei schiţe false ce a însoţit procesul verbal de constatare a accidentului din 29 noiembrie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 7069/2003, Judecătoria Tg. Jiu şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, cu motivarea că pretenţiile reclamantei depăşesc suma de 1 miliard lei, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
La 15 ianuarie 2004, reclamanta şi-a precizat temeiul de drept al acţiunii ca fiind art. 998, art. 999 C. civ.
La 12 februarie 2004 au fost introduşi în cauză Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La 12 februarie 2004, Tribunalul Gorj a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare Tribunalului Argeş, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului la această instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 12 aprilie 2005, Tribunalul Argeş a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, deşi i s-a pus acesteia în vedere să timbreze cererea cu 151.495.000 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei, reclamanta nu s-a conformat şi nici nu a formulat contestaţie cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.
S-a avut în vedere că acţiunea reclamantei cuprinde 2 capete de cerere: obligarea pârâţilor la daune morale şi obligarea pârâtului B.A.C. la prestaţie periodică.
Cum cererea privind prestaţia periodică este scutită de taxa de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea 147/1997 modificată, instanţa a disjuns-o, formând un dosar nou în vederea judecării separate a acesteia.
În ceea ce priveşte celălalt petit, s-a apreciat că este supus timbrajului întrucât nu derivă dintr-un proces verbal şi nici nu se încadrează în cazurile de scutire prevăzute de art. 15-172 din Legea 146/1997.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs calificat ulterior ca apel, reclamanta D.V., solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
În motivarea apelului, s-a arătat că obiectul cauzei îl constituie daunele morale, al căror temei îl reprezintă art. 998, 999 C. civ., litigiul decurgând din dosarul penal nr. 1328/1999, în care a fost cercetat accidentul de circulaţie a cărui victimă a fost soţul său, cercetare efectuată în mod superficial, ocazie cu care au fost întocmite documente şi înscrisuri denaturate care l-au favorizat pe inculpat.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 469/A din 5 decembrie 2005, a admis apelul reclamantei şi a desfiinţat sentinţa apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Argeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, din cuprinsul acţiunii şi din actele aflate la dosar, rezultă că despăgubirile solicitate de reclamantă derivă dintr-o faptă penală, respectiv accidentul de circulaţie petrecut la data de 29 noiembrie 1998, fiind aplicabile în consecinţă, dispoziţiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind scutirea de taxe judiciare de timbru.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, la 19 ianuarie 2006, şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu la aceeaşi dată.
Recurenţii au criticat Decizia instanţei de apel ca nelegală şi netemeinică pentru greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii cât şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legii.
S-a susţinut că reclamanta şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., ce reglementează răspunderea civilă delinctuală, distinct de acţiunea penală ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1328/P/1999, în care s-a constituit parte civilă, instanţa penală învestită cu acţiunea penală soluţionând şi acţiunea civilă.
Ca atare, s-a arătat că reclamantei nu i se mai aplică dispoziţiile art. 19 şi art. 20 C. proc. civ., iar acţiunea acesteia este o acţiune în pretenţii civile, în afara cauzei penale, care nu se încadrează în cazurile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, prevăzută de art. 15-172 din Legea nr. 146/1997.
Intimatul B.V. a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând admiterea recursurilor.
Intimata D.V. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile invocate de recurente, circumscrise motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursurile formulate de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tg. Jiu la 30 octombrie 2003, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâţi pentru obligarea acestora la daunele morale cauzate de cercetarea defectuoasă şi tergiversarea soluţionării cauzei privindu-l pe D.A., soţul său, victimă a accidentului de circulaţie din 29 noiembrie 1998.
Cererea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., referitoare la răspunderea civilă delictuală, fiind formulată ca o acţiune distinctă de acţiunea penală ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1328/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu.
Reclamanta, ca parte vătămată în dosarul penal menţionat, conform dispoziţiilor art. 14 şi urm. C. proc. pen., s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, motiv pentru care instanţa penală a soluţionat şi acţiunea civilă.
Ca atare, acesteia nu i se mai aplică dispoziţiile art. 19 şi art. 20 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât instanţa penală nu a suspendat procesul penal, nu a lăsat nesoluţionată latura civilă a plângerii şi nici nu s-au descoperit sau născut pagube materiale sau daune morale după pronunţarea hotărârii penale de către prima instanţă.
În consecinţă, acţiunea reclamantei formulată ca o acţiune în pretenţii civile, întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ. este supusă timbrajului, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de scutire prevăzute de art. 15-172 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că, deşi prima instanţă i-a pus în vedere reclamantei intimate să timbreze acţiunea cu suma de 151.495.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi cu 50.000 lei timbru judiciar, la termenele din 8 februarie 2005, 1 martie 2005 şi 22 martie 2005, aceasta neconformându-se dispoziţiei instanţei, astfel că în mod legal, în raport de dispoziţiile art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea 146/1997, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a dispus anularea acţiunii ca netimbrată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata ca soluţia desfiinţării sentinţei nr. 36 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, este nelegală şi în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu şi va modifica Decizia recurată în sensul că va respinge apelul reclamantei D.V. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 469/A din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 748/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7383/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
