ICCJ. Decizia nr. 7524/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7524
Dosar nr. 4664/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 299 din 1 iunie 2005, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul V.E.M.O. împotriva dispoziţiei nr. 10133 din 19 mai 2004, emisă de Primarul Municipiului Brăila. Prima instanţă, pentru a da această soluţie, a reţinut că reclamantul a contestat dispoziţia de mai sus, prin care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri băneşti pentru construcţiile ce s-au aflat pe terenul situat în Brăila, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în contravaloarea actualizată a construcţiilor.
S-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 760 din 14 martie 1963 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Brăila, s-a dispus trecerea în patrimoniul statului, conform Decretului nr. 111/1951 a imobilului sus amintit, compus din teren şi construcţii, proprietatea lui E.E., cu domiciliu necunoscut, iar cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 55 din 10 iulie 2002, notificatoarea V.E.P.V., sora lui V.E.E. a făcut dovada calităţii sale de unică moştenitoare a acesteia.
După decesul notificatoarei, acţiunea a fost promovată de fiul acesteia, în calitate de moştenitor, conform certificatului nr. 79 din 19 decembrie 2003.
Instanţa de fond a apreciat că, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii, reclamantul trebuia să facă dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită în sensul prevăzut de art. 4 alin. (2), cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că la data trecerii în patrimoniul statului imobilul cuprindea şi construcţii şi că acestea erau în proprietatea lui E.E., ci, dimpotrivă, din adresa Direcţiei Finanţelor Publice Locale Brăila, reiese că aceasta a fost proprietară doar a unui teren liber de construcţii, iar prin dispoziţia nr. 2931 din 26 februarie 2003, emisă de Primarul Municipiului Brăila, acest teren a fost restituit în natură notificatoarei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 867/A din 14 decembrie 2005, a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinţa tribunalului şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 10133 din 19 mai 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila şi a constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri băneşti în sumă de 518.956.000 lei pentru construcţia din Brăila.
Curtea de apel a reţinut că în mod nejustificat instanţa de fond a înlăturat menţiunile sentinţei nr. 760/1963 în favoarea adresei Direcţiei Finanţelor Publice Locale Brăila, întrucât, din analiza considerentelor sentinţei rezultă că Sfatul Popular al Oraşului Regional Brăila a solicitat, în baza Decretului nr. 111/1951, ca imobilul situat în Brăila, proprietatea lui E.E., să fie trecut în patrimoniul statului, fiind abandonat.
Curtea a apreciat că, în cauză, s-a făcut dovada că imobilul preluat de stat de la E.E. era compus şi din construcţii, fapt dovedit cu sentinţa civilă, depoziţiile martorilor şi în spiritul art. 221 din Legea nr. 10/2001, articol introdus prin titlul I, art. 1 pct. 52 din Legea nr. 247/2005.
Conform acestui text, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
S-a stabilit că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. d din Legea nr. 10/2001, actualmente art. 2 pct. d1 din legea modificată prin Legea nr. 247/2005.
Cum imobilul construcţie, preluat abuziv de stat, nu mai există în natură, reclamantului i se cuvine contravaloarea acestuia, reactualizată, aşa cum a fost calculată de expertiza dispusă la prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Primarul Municipiului Brăila a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a invocat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel s-a dat cu interpretarea greşită a prevederilor legii, solicitându-se modificarea deciziei, în sensul că, admiţând apelul contestatorului, să se constate că acesta are dreptul la despăgubiri prin echivalent.
Altfel spus, se solicită schimbarea soluţiei de acordare de despăgubiri băneşti cu aceea de acordare de titluri de despăgubire în valoarea stabilită.
Recursul este nefondat.
În motivele de recurs nu se regăsesc motive de nelegalitate, singura critică referindu-se la faptul că, potrivit reglementărilor stabilite de Legea nr. 10/2001, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, despăgubirile sunt acordate cu titlu de despăgubiri prin echivalent şi nu despăgubiri băneşti.
Critica nu este întemeiată.
Primarul Municipiului Brăila nu trebuie să emită o nouă dispoziţie, întrucât Decizia are valoare de propunere, cea care va decide în final fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aşa fiind, criticile exprimate sunt nefondate şi recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 867/A din 14 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurentul de mai sus să plătească intimatului V.E.M.O. suma de 600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 748/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
