ICCJ. Decizia nr. 7938/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7938
Dosar nr. 6395//1/2006
Şedinţa publică din 9 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 7 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a admis contestaţia reclamantei I.S. cu moştenitori H.C., P.G.V., P.M.R.T.V. şi B.C. împotriva intimatului Primarul Municipiului Piteşti.
A fost anulată dispoziţia nr. 1547/2004, emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi obligat acesta din urmă să emită o nouă dispoziţie de restituire a imobilului în raport de situaţia juridică şi faptică din prezent.
A fost respinsă contestaţia faţă de Primăria Municipiului Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţia nr. 1547/2004, Primarul Municipiului Piteşti a respins notificarea prin care I.S. a solicitat să i se restituie în natură parterul casei situate în Piteşti, compus din camerele de la parter, marchiză, beci, jumătate din grupul sanitar şi din vestibul, precum şi terenul aferent de 23,95 mp.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că imobilul nu a fost preluat abuziv, ci a fost trecut în proprietatea statului ca urmare a punerii în executare a sentinţei penale nr. 185/1961, a Tribunalului Militar Craiova, prin care I.G.I., proprietarul imobilului şi soţul notificatoarei a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pe drept comun, respectiv ameninţarea cu săvârşirea unor acte de terorism, pentru care era prevăzută ca pedeapsă complementară, confiscarea averii.
Din sentinţa penală nr. 185/1961, a Tribunalului Militar Craiova, instanţa a reţinut că I.I. a fost condamnat pentru infracţiunile prev. de art. 207 şi art. 268/28 C. pen. în vigoare la acea dată şi s-a dispus confiscarea averii.
Potrivit Legii nr. 591/2004, preluarea metalelor preţioase de către stat, indiferent de modalitatea de confiscare şi în baza actelor normative indicate în cuprinsul acesteia, la acel moment fiind în vigoare Decretul nr. 210/1960, declarat abuziv, a avut acelaşi caracter abuziv.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 207 C. pen. s-a reţinut că era una de natură politică, aşa cum s-a stabilit şi prin Hotărârea nr. 1409/1993 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, hotărâre necontestată.
În raport de cele expuse instanţa a reţinut că imobilul solicitat a fost preluat abuziv, contestatorii având calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în raport de situaţia juridică a imobilului, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de împrejurarea că nu s-au verificat aspectele legate de existenţa imobilului la acea dată şi aspectul dacă este liber, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, s-a ajuns la soluţia deja arătată.
Întrucât Primăria Municipiului Piteşti nu este emitenta dispoziţiei contestate şi în raport de disp. art. 91 din Legea nr. 215/2005, aceasta fiind o structură fără personalitate juridică, contestaţia a fost respinsă faţă de această pârâtă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 475/A din 9 decembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 67 din 7 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, în contradictoriu cu intimaţii H.C., P.M., P.P.B., E.C.T., P.M.R.T.V. şi B.C.
A fost obligat apelantul pârât să plătească intimaţilor suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, prin dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se statuează că imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunism, sunt imobile preluate în mod abuziv, în sensul legii.
Imobilul în litigiu a fost confiscat ca urmare a hotărârii de condamnare a autorului I.G.I., pentru infracţiunea prev. de art. 207 din vechiul Cod Penal, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 185 din 13 octombrie 1961, a Tribunalului Militar Craiova.
Reţine instanţa că, în mod corect, tribunalul a apreciat că o atare infracţiune este de natură politică în înţelesul legii, atâta timp cât, autorului i s-a stabilit calitatea de deţinut politic prin Hotărârea nr. 1409 din 24 august 1999, a Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a judeţului Argeş.
Faţă de critica formulată în apel, s-a reţinut că instanţa de fond nu a fost lipsită de rol activ prin neadministrarea de probe pentru verificarea situaţiei imobilului în prezent, deoarece apelantul pârât a fost obligat prin hotărâre să emită o dispoziţie de restituire a imobilului în funcţie de situaţia sa concretă, fără să se pronunţe cu privire la restituirea în natură şi nici cu privire la restituirea în echivalent.
În plus, instanţa a avut în vedere că, apelantul pârât nu a contestat existenţa în natură a imobilului şi nici nu a solicitat în calea de atac exercitată administrarea de probe pentru a dovedi că imobilul nu mai există în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, care, invocând disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătă următoarele:
În primul rând, se susţine că imobilul ce face obiectul litigiului nu a fost preluat abuziv de către Statul Român, în condiţiile în care proprietarul său I.I. a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pe drept comun şi pe cale de consecinţă nu ar fi fost îndreptăţit la restituirea proprietăţii sale.
Mai arată recurentul că, instanţa de apel a ignorat împrejurarea potrivit căreia, la 31 noiembrie 1961, între I.G.I. şi Sfatul Popular al oraşului Piteşti a avut loc o tranzacţie consfinţită prin Decizia civilă nr. 887/1962, în conformitate cu care, terenul în suprafaţă de 47,90 mp, jumătate din casa solicitată, reprezentată de parterul casei ( cameră, marchiză, beci, vestibul şi baie), au fost atribuite Sfatului Popular, iar etajul a rămas proprietarului, astfel că parterul imobilului, prin punerea în executare a sentinţei penale nr. 185/1961, a rămas în proprietatea Municipiului Piteşti.
În fine, se mai susţine că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece imobilul nu a fost preluat abuziv, ci prin tranzacţia amintită, greşit reţinându-se calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, a contestatorilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Corect, instanţa de apel prin hotărârea recurată, a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român, în condiţiile în care proprietarul său I.G.I. a fost condamnat pentru o infracţiune de natură politică, fiind stabilită calitatea de deţinut politic prin Hotărârea nr. 1409 din 24 august 1999, a Comisiei pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 a judeţului Argeş, care nu a fost infirmată printr-o altă hotărâre judecătorească.
În aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut că imobilul solicitat de către contestatori se încadrează în dispoziţiile art. 21it. b) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, corect a apreciat instanţa de apel că, recurentul nu putea să intre în proprietatea imobilului aparţinând numitului I.G.I., autorului intimaţilor contestatori, în mod legal, căruia i s-a confiscat averea abuziv, pentru o infracţiune calificată a fi politică.
Critica referitoare la împrejurarea că imobilul în discuţie ar fi fost preluat în baza unei tranzacţii şi nu în mod abuziv vizează netemeinicia hotărârii cu privire la aprecierea probelor, care nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci a altui text care a fost abrogat.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că hotărârea supusă recursului este legală, se va respinge recursul de faţă.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentul pârât Municipiul Piteşti prin Primar va fi obligat să plătească intimaţilor reclamanţi suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, împotriva deciziei nr. 475/A din 9 decembrie 2005, a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii H.C., P.M., P.P.B., E.C.T., P.M.R.T.V. şi B.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 octombrie 2006.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 8288/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7485/2006. Civil → |
|---|
