ICCJ. Decizia nr. 7510/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7510
Dosar nr. 22231/1/200.
(nr. vechi 6737/2005)
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, la 3 decembrie 2002, reclamantul V.C. a chemat în judecată pe pârâta SC F.S. SA Videle, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor patrimoniale şi a penalităţilor aferente născute din contractul de licenţă de brevet de invenţie în valoare de 67.543.200 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este titularul brevetului de invenţie nr. 112376 cu titlul „Instalaţie pentru prepararea şi evacuarea ecologică a slamului şi a nisipurilor de strat, rezultate din sondele de ţiţei".
La 21 octombrie 1998 între părţi s-a încheiat contractul de licenţă nr. 3948 având ca obiect exploatarea neexclusivă de către pârâtă a brevetului de invenţie şi care a fost modificat prin actul adiţional nr. 4616/2000.
Contractul a fost reziliat unilateral de către reclamant prin adresa nr. 189 din 18 ianuarie 2002.
În derularea contractului de licenţă, pârâta a efectuat o singură lucrare, participând cu o ofertă tehnică comercială alternativă la licitaţia organizată de S.N.P. P. SA. prin sucursala acesteia, A. Piteşti, cu tema „Achiziţionarea unui incinerator pentru nămolul biologic rezultat din tratarea apelor uzate".
Oferta pârâtei s-a bazat pe valorificarea brevetului de invenţie aparţinând reclamantului şi, datorită eficienţei tehnico-economice remarcabile a tehnologiei, oferta pârâtei a fost declarată câştigătoare.
A. Piteşti a solicitat efectuarea unei testări în şantier a tehnologiei propusă de pârâtă, testul fiind proiectat şi condus de către specialiştii I.C.P.T. Câmpina din cadrul S.N.P. P., şi efectuat la sonda F2 Bradu în luna iulie 2001. Faţă de dispoziţiile art. 5 din contractul încheiat între reclamant şi pârâtă, costurile acestui test trebuiau suportate de pârâtă.
Cu toate acestea, prin contractul nr. 402 din 30 mai 2001 A. Piteşti s-a obligat să plătească suma de 531.000.000 lei pentru experiment.
Prin sentinţa civilă nr. 274 din 15 martie 2004 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că brevetul de invenţie la care face referire reclamantul nu a fost utilizat şi nici în contractul încheiat între părţi nu s-a prevăzut această clauză. Testul de injecţie efectuat la sonda F2 Bradu constituie o experimentare de şantier şi nu o exploatare propriu-zisă a brevetului de invenţie aparţinând reclamantului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 91 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că potrivit art. 5 din Capitolul III referitor la obligaţiile beneficiarului, pârâta şi-a asumat obligaţia de a efectua pe contul, riscul şi cheltuiala sa, orice investiţie necesară realizării, experimentării în laborator şi/sau şantier, de omologare de echipamente, instalaţii, tehnologii etc., de agrementare produce etc.
În baza acestei prevederi contractuale, pârâta a participat la o licitaţie organizată de S.N.P. P., sucursala A. Piteşti, iar oferta tehnică a intimatei pârâte, care a şi câştigat licitaţia, s-a bazat pe valorificarea a trei brevete de invenţie aparţinând reclamantului.
Deşi recunoaşte că invenţia brevetată de el nu a fost ulterior aplicată, susţinând că S.N.P. P., sucursala A. Piteşti, nici nu avea interesul ca tehnologia propusă de pârâtă să fie declarată câştigătoare, reclamantul a susţinut că este îndreptăţit la plata de despăgubiri.
Prin contractul de prestări servicii, încheiat între SC F.S. SA Videle şi S.N.P. P., sucursala A. Piteşti, aceasta din urmă s-a obligat să suporte costul testului de injecţie, a nămolului biologic în sonda F2 Bradu, în sumă de 365.000.000 lei.
Acest contract, în raport de care reclamantul este terţ, nu prejudiciază în nici un fel drepturile dobândite de reclamant în temeiul contractului de licenţă încheiat cu pârâta.
Sensul clauzei prevăzute la art. 5 în contractul de licenţă este acela că, în cazul realizării unui experiment de laborator sau în şantier al invenţiei brevetate, acest experiment se va efectua pe cheltuiala pârâtei, ca beneficiară a contractului de licenţă, şi nu pe cheltuiala reclamantului, ca titular al brevetului de invenţie.
Faptul că, la rândul său, pârâta a încheiat un contract cu o terţă persoană juridică, prin care aceasta din urmă s-a obligat să suporte costul experimentului, nu reprezintă o încălcare a dreptului reclamantului, care să atragă despăgubirea acestuia în temeiul art. 28 din contract.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs apelantul reclamant, care, după ce a expus situaţia de fapt şi de drept din celelalte etape procesuale, a criticat soluţia instanţei de apel pentru că aceasta s-a bazat pe interpretarea fostului art. 26 din contratul de licenţă, contract care a fost modificat prin actul adiţional 4616 din 4 decembrie 2000.
Art. 26 astfel modificat trebuia coroborat cu art. 29 modificat prin art. 5 din Actul adiţional din acelaşi act.
Instanţa de apel a decis respingerea apelului plecând de la noţiunea de profit realizat, noţiune însă neincidentă în urma modificării contractului de licenţă, singura noţiune incidentă fiind de valoare a lucrărilor realizate.
Pentru plata drepturilor patrimoniale cuvenite licenţiatorului, nu interesa dacă beneficiarul realizează vreun profit în urma încheierii vreunui contract cu clienţii săi, ci doar ca lucrările realizate în baza acelui contract să fie realizate sub incidenţa brevetului de invenţie.
Nu interesează, pentru plata drepturilor patrimoniale, dacă valoarea experimentului trebuia sau nu încasată, respectiv dacă costul acestuia trebuia suportat de intimată sau de un terţ, ci doar finalitatea, respectiv încasarea valorii lucrării realizate sub incidenţa brevetului de invenţie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluţia instanţelor de fond fiind legală.
Analizând hotărârea instanţei de apel, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 din contractul încheiat între părţi pentru acordarea licenţei de utilizare a unor brevete de invenţie, SC F.S. Videle, în calitate de beneficiar, s-a obligat să efectueze pe contul, riscul şi cheltuiala sa orice investiţie necesară realizării, experimentării în laborator şi/sau şantier, de omologare de echipamente, instalaţii, tehnologii etc, de agrementare produse etc.
Potrivit art. 26, în forma iniţială, licenţiatorul este îndreptăţit la plata licenţelor de utilizare neexclusivă a brevetelor de invenţie, respectiv la plata unei cote de 50% din profitul brut realizat de către beneficiar în urma realizării/valorificării fiecărei lucrări/produs pe baza soluţiilor tehnice noi brevetate, transmise de licenţiator, precum şi la plata a 50% din cota de licenţă pentru fiecare lucrare/produs realizat/valorificat în condiţiile prevăzute în contract.
Instanţa de apel a apreciat în mod faptul că reclamantul nu este îndreptăţit la plata de despăgubiri, întrucât contractul încheiat de pârâtă cu o terţă persoană, prin care s-a obligat să suporte costul apartamentului, nu l-a prejudiciat pe acesta.
Testul de injecţie a reprezentat o experimentare de şantier şi nu o exploatare propriu-zisă a brevetului de invenţie, care să fi născut în patrimoniul reclamantului dreptul la despăgubiri. Potrivit DEX, exploatare semnifică, printre altele, totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. Or, în speţă, a avut loc numai un test de injecţie a unei sonde aflate în conservare, şi nu o exploatare propriu-zisă a brevetului de invenţie aparţinând reclamantului. Acest test nu poate fi considerat o aplicare la scară redusă a soluţiei tehnice propuse prin brevet, care să-l îndreptăţească pe reclamant să primească licenţa de utilizare neexclusivă a brevetului de invenţie, potrivit art. 26 din contract.
Aşadar, de vreme ce aplicarea soluţiei brevetate de reclamant s-a făcut o singură dată, pentru realizarea unui experiment, fără ca aceasta să fi generat un profit pârâtei, respingerea pretenţiilor reclamantului este corectă.
Faptul că instanţa de apel şi-a motivat soluţia pe prevederile art. 26 în forma iniţială, deşi acesta a fost modificat printr-un act adiţional, nu justifică admiterea recursului, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Acest text îşi găsea aplicare dacă instanţa nu se pronunţa asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ar fi dus, cu alte cuvinte, la o altă soluţie decât cea la care s-a oprit instanţa.
Reclamantul nu a fost vătămat prin luarea în considerare a formei anterioare a articolului menţionat, deoarece, aşa cum s-a arătat, el oricum nu are dreptul la despăgubiri. Prin urmare, modul în care s-ar fi calculat aceste despăgubiri, nu prezintă relevanţă, aceasta fiind o operaţie subsecventă recunoaşterii dreptului la despăgubiri.
Modificarea art. 26 din contract vizând modalitatea de calcul a sumelor ce s-ar fi cuvenit reclamantului, iar nu însuşi dreptul la despăgubiri, critica formulată nu este întemeiată.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a considerat că motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei civile nr. 91 din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7374/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7512/2006. Civil → |
|---|
